Vapoare vin, vapoare pleacă... ce e val ca valul trece

Obişnuit fiind cu diferitele şmenuieli şi învârteli ale unor intermediari de pe piaţa cerealelor, „oameni” dornici să transforme an de an grânele micilor producători în „praf şi pulbere”, prin foamea de comisioane care reies din importurile masive de cereale, n-am mai putut observa că bate şi-un vânticel de schimbare (cel puţin aşa pare la prima vedere).

Vapoarele vin, vapoarele pleacă, la fel şi ploile şi inundaţiile.

Nici nu ştiu ce să fac - să mă bucur sau să mă gândesc de două ori înainte de a mă convinge că ceva se schimbă şi pentru amărâţii care, an de an, cultivă cu prisosinţă cereale?

Informaţiile de ultimă oră arată că România a importat în primele şapte luni ale acestui an, pe căile maritime, aproape de trei ori mai puţine produse agricole decât a trimis la export. Dacă se păstrează în continuare această tendinţă, până la finele anului se conturează o scădere a cantităţilor de cereale la import cu aproximativ 16.000 de tone, per ansamblu. Acesta ar fi motivul bucuriei mele.

Vine acum însă partea mai tristă, argumentată chiar de către specialiştii români. Aceştia pun creşterea valorilor la export pe seama crizei grâului la nivel mondial, din cauza recoltelor slabe înregistrate în multe ţări de pe mapamond, dar şi a preţului mai mic practicat de firmele româneşti, comparativ cu alte state furnizoare.

Deşi producătorii agricoli autohtoni au avut rezultate foarte bune comparativ cu anii trecuţi, reprezentanţii sindicatelor de fermieri din România vorbesc mai mult despre o „politică de supravieţuire” decât despre o creştere a veniturilor.

Eu, la rândul meu, m-am bucurat şi întristat deopotrivă cu privire la situaţia de mai sus. Este rândul dvs. acum.

Ce veţi face dragi cititori? Vă veţi bucura? Or vă veţi întrista? Veţi spera la mai mult? Poate că, citind următoarele versuri ale poeziei „Glossa”, scrisă de minunatul poet român, Mihai Eminescu, veţi avea o revelaţie.

Poate vă veţi da seama că, momentan, singura soluţie este să priviţi la un viitor mai bun cu oarecare reticenţă:

- „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate;/ Ce e rău şi ce e bine/ Tu te-ntreabă şi socoate;/ Nu spera şi nu ai teamă,/ Ce e val ca valul trece;/ De te-ndeamnă, de te cheamă,/ Tu rămâi la toate rece.”