Armeanul, sindicalistul, pesimistul, alimentele scumpe şi subvenţiile (lecţia III)

Să presupunem că n-am nicio idee despre fenomenul agriculturii din Lunamarţiania (atenţie la ironie), o ţară oarecare de pe planeta Utopia. Mai mult, să presupunem că sunt un simplu cetăţean, un mediocru plătitor de taxe şi impozite, fără vreo idee prea mare despre economie, finanţe, interese politice ş.a.m.d., un cetăţean al Luniimarţiania. Un lunamarţian!

Văd la televizor că fermierii au venit să ceară mai mulţi bani pentru lucrările agricole (pe bune ce-i drept) şi că ministrul finanţelor spune că este o mişcare politică pichetarea celor 20 de localităţi. Şi mai văd cu ochii mei că la hipermarketul din colţ, suta de grame de salam nenorocit costă enorm iar sistemul de sănătate este la pământ.

Dacă aş fi un neavenit, poate m-aş întreba într-o doară: - „De ce Doamne-Iartă-mă mai cer aştia bani de la Buget, adică din buzunarul meu peticit, când eu mănânc salam cu felia de la hipermarket fiindcă preţul este astronomic?

În loc să stea în satele şi în comunele lor lunamarţiene, să-şi muncească pământurile alea pentru care s-au zbatut atâţia ani, vin să ceară bani din buzunarul meu de salariat cu opt milioane de monede uşoare pe lună. Mai vine şi ministrul de finanţe armean (descriere plastică a Preşedintelui din Lunamarţiania, cât se poate de reală) care spune că economia a crescut cu 8,8% că există politici eficiente de susţinere a agriculturii iar mişcările sindicale sunt ghidate din umbră de mediul politic advers.”

S-a dus cu şmecheria în acel moment! Cum aş putea cunoaşte eu, ca lunamarţian, şi aş discerne adevărul de minciună, când nici sindicalistul călare pe tractor şi nici armeanul nu-mi explică de ce trebuie să avem pe Lunamarte o agricultură eficientă? Cu cheltuieli şi venituri echilibrate? De ce trebuie să finanţăm de la buget un domeniu care se zbate să supravieţiască? Mulţi lunamarţieni nici măcar nu ştiu ce este agricultura, darămite să fie de acord cu mărirea unor subvenţii pentru agricultură, chiar dacă unii dintre fermieri abia fac faţă de la un an la altul.

Lunamarţienii ştiu de la televizor că economia duduie (nu prin producţie ci prin consumul exagerat), că fermierii ştiu doar să se plângă şi, poate cel mai dureros, cu toate că din buzunarele cetăţenilor lunamarţieni pleacă sume bune în monede uşoare, pâinea, cartofii, carnea, precum şi alte produse alimentare sunt extrem de scumpe.

Pe cine să mai cred... ca şi necunoscător? Armeanule, sindicalistule, lunamarţiene, cădeţi de comun acord fraţilor, informaţi-vă, sprijiniţi-vă reciproc, explicaţi-ne, băgaţi-ne cu forţa informaţia în cap. Explicaţi-ne de ce trebuie să dăm mai mulţi bani agriculturii, domeniu vital al economiei Luniimarţiania. Dacă nu, riscăm să mâncăm rocă marţiană, să-i înjurăm pe sindicalişti şi pe miniştri şi ne consolăm: - „ce bine era pe vremea lu' Ceaşcă... „.