Protecţia consumatorului pe mapamond- „ia la 'eftin – ţinţi lei bucata”

Puţini sunt aceia care nu au cumpărat „ţeva de la chinez”. Fie că a fost vorba de haine, alimente, jucării etc., mulţi dintre noi au auzit frecvent reclama verbală - „ia la eftin, ia la eftin, ţinţi lei bucata”.

În contextul celor amintite mai sus, recunosc faptul că, în momentul de faţă, economia chineză, din punctul meu de vedere, este pe primul loc în lume. Lucruri minunate ies din mâinile neobosite ale asiaticilor, lucruri pe care le-am apreciat ani de-a rândul, atât înainte, cât şi după Revoluţia din 1989.

Însă, explozia aceasta economică scoate la iveală unele fundaţii „din cărţi de joc” pe care unele arii economice chineze sunt construite. Astfel, zilele trecute, buboiul reprezentat de scandalul legat de laptele-praf contaminat cu melamină, o substanţă deosebit de periculoasă, s-a spart. Presa chineză şi cea internaţională a vuit şi continuă să o facă pe această temă.

A trebuit să moară patru bebeluşi din China şi alţi peste 53.000 să fie internaţi, până când totul să iasă la iveală. Despre acest caz, care nu este unul izolat din păcate, am scris pe larg în ediţia de faţă a ziarului nostru.

De parcă nu erau de ajuns produsele alimentare, jucăriile şi hainele contaminate cu substanţe deosebit de periculoase, descoperite pe pieţele din România, anii trecuţi. Practic, nici nu mai ştii ce să cumperi, fie că vorbim de alimente, produse farmaceutice sau fitofarmaceutice, jucării, unelte şi utilaje agricole sau cine ştie ce alt produs „Made în China” fără să te întrebi... când va lua foc?

Oare ce colorant au folosit de această dată? Din proprie experienţă vă spun, nu demult, am achiziţionat gresie şi faianţă produse în China şi m-am crucit când am ajuns acasă. Cele două produse erau atât de proaste, încât la cea mai mică încercare de rupere a acestor ceramice, pur şi simplu se dezintegrau în mână. Parcă şi un biscuit se rupea mai greu. Inimaginabil!

Şi când mă gândesc că pe vremea Răposatului savuram cu deosebită plăcere ciocolata chinezească în miniatură, prosoapele din cel mai bun bumbac mă fereau de umezeală, aveam jucării deosebit de rezistente, plăcute la atingere, realizate din materiale deosebite, aveam unelte de scris produse în China care ţineau generaţii de-a rândul ş.a.m.d.

Acum, până şi minunata Uniune Europeană (UE) se gândeşte cu teamă că laptele-praf contaminat ar putea ajunge pe mesele vest-europene prin ţări terţe. Cu privire la acest aspect Unitatea specializată de Protecţie a Consumatorului a comisiei Europene (CE) monitorizează fără încetare această situaţie, un posibil embargou fiind la orizont.

Fiindcă realmente apreciez paşii mari făcuţi de chinezi în ultimii ani, din toate punctele de vedere, fiindcă nu vreau sa mă tem când un cetăţean chinez emigrat în România mă îmbie cu un „ia la eftin” care, cine ştie, s-ar putea topi până acasă, ca un vis efemer, îndemn producătorii din China să fie mai atenţi şi mai scrupuloşi.

România apreciază produsele chinezeşti iar cetăţenii români nu doresc altceva decât calitate şi siguranţă. Ca şi proaspăt tătic, mă gândesc cu groază că aş putea cumpăra lapte produs în China şi care să conţină substanţe letale. Mă rog la Dumnezeu ca autorităţile responsabile de la noi din ţară să-şi spună cuvântul iar sintagma „ia la 'eftin – ţinţi lei bucata” să fie una a prosperităţii şi nu a fricii.