Datul la gioale - sportul preferat al românilor

Fie că vorbim de agricultură, politică, fotbal, transporturi, sănătate sau orice alt domeniu de activitate, românul este pregătit, antrenat şi motivat să dea şi să primească lovituri la gioale (gioale - expresie binecunoscută, prezentă şi-n DEX-ul neaoş).

Românului îi place să-l şicaneze pe cel de lângă el, să-i exploateze fiecare slăbiciune, chiar dacă, până la un anumit moment au fost aproape „ca fraţii” (vezi antiteza iubire-ură din politica românească). Exemplu concret, val după val, puterile legislative şi executive de diferite culori s-au perindat la conducerea ţărişoarei noastre.

Cum pleacă unii de la putere, ajung în opoziţie şi se pregătesc precum hienele, de atac. Fiecare mişcare, cât de mică, a celor de la putere este sancţionată cu surle şi trâmbiţe, prin intermediul trompetelor din presa neprofesionistă, organizaţiilor neguvernamentale, guvernamentale, penale, normale, anormale etc. Ce sa mai credem noi stimaţi politicieni? Moţiuni, acţiuni, sancţiuni şi alte „ţiuni” ne bâzâie pe la urechi precum ţânţarii aceia din Deltă, care înţeapă pescarul uitat de timp pe baltă, chiar şi prin haine.

În agricultură, spre exemplu, sindicaliştii le dau la gioale guvernanţilor pentru situaţia precară în care se află acest domeniu la ora actuală. Vine şi opoziţia şi le aplică guvernanţilor alte lovituri la gioale. Aceştia, la rândul lor le dau la gioale fermierilor, le trag ţepe, întreţin birocraţia.

Un du-te vino absurd, parcă desprins din filmele cu Stan şi Bran. Veţi întâlni această golăneală şi în sănătate, turism, transporturi. Vreţi să mai enumăr? În fotbal poate? Acolo unde, realmente, dăm cu mucii-n fasole, dăm puternic la gioalele adversarilor şi ne baricadăm în faţa porţii, în speranţa că vom obţine un chinuit egal cu formaţii de Liga a XIV-a, unde jucătorii mai sunt şi bucătari, agricultori sau cine mai ştie ce D-zeu profesii îndeplinesc.

Singura diferenţă dintre „ai noştri” şi „ai lor” este că „ai lor” nu au „tibiile” pline de „vânătăi” de la loviturile primite. În celelalte ţări există medici la ţară, fermierul nu completează tone de hârtie pentru a obţine un pumn de bani subvenţie, fotbalistul joacă până la moarte pe teren, mijlocul de transport este unul decent, nu calci în rahatul patrupedelor sălbăticite din oraşe si sate, nu-ţi iei flegme de la politicienii zeflemişti aflaţi la putere sau în opoziţie iar respectul există, chiar dacă economia capitalistă este una extrem de dură.

Prefer duritatea şi respectul în detrimentul loviturilor la gioale. Pana atunci însă... „aaaauuuu, fault! Mi-am luat-i şi eu.” Nu-i aşa că vă sună cunoscut?