"Cum, necum, cu cine, cu necine, fă fetiţo un copil"

INCREDIBIL cât de multe lucruri poţi auzi (involuntar) prin tramvaiele bucureştene. Spre exemplu, în dimineaţa zilei de 12.10, mă aflam în drum către birou. D-na Z, cam la vreo treizeci şi ceva de ani, vorbea la telefon cu un ton destul de înalt cu D-ra X despre ce i-a spus mama sa, imediat după ce l-a cunoscut pe Dl. Y. Cum n-am rezistat, am tras cu urechea (nesimţitul de mine). Am aflat cu stupoare că fosta D-ră Z, actuală D-nă Z, s-ar fi căsătorit cu Dl. Y la îndemnul familiei, după o viaţă plină (sic!) şi că a făcut un băieţel după ce mama (soacra D-lui Y) i-ar fi spus "Cum, necum, cu cine, cu necine, fă fetiţo un copil". Durerea mare este că soacra i-ar fi mărturisit acest lucru şi cuscrei care, la auzul acestor cuvinte, s-ar fi mâniat şi i-ar fi spus acest lucru D-lui Y. Dl. Y, la auzul acestor cuvinte... mai departe nu mai ştiu pentru că am coborât la Metro.
Vă promit însă că, dacă o mai văd pe D-na Z în tramvai, mai trag cu urechea la ce va mai vorbi, dacă o va mai face, cu D-ra X despre Dl. Y, şi P şi D... probabil.