marți, 30 iunie 2009

Capoeira – un nou curs la facultate


PREMIERĂ. Mișcările acrobatice braziliene s-au transformat, din 2007, în probe teoretice și practice pentru studenții ieșeni
Ionel Văduva
Capoeira este o formă de artă sportivă, care a luat ființă prin îmbinarea diverselor dansuri şi tehnici de luptă de origine africană și care s-a dezvoltat în Brazilia. Grupurile de emigranţi africani Bantu sunt considerate ca fiind fondatoarele Capoeirei. Odată cu debarcarea pe noile tărâmuri, acestea au adus cu ele şi cultura lor, un mod de viață transmis din tată-n fiu. De-a lungul generaţiilor, candomble – o formă de religie, berimbau – un instrument muzical cu o singură coardă, vatapa - mâncarea specifică şi multe alte lucruri au dus la constituirea unei forme de artă sportivă, denumită Capoeira.
Fenomenul a prins și la noi în țară, mai ales după Revoluție. Însă, în ciuda interesului mare al românilor pentru Capoeira, nu avem încă o federaţie naţională de profil. De altfel, Capoeira nici nu este recunoscută ca o disciplină sportivă de către MTS.
Cu toate acestea, Iulian Dumitru, de 34 de ani, cadrul didactic al Universității „Al. I. Cuza“ din Iași și președintele Asociației Sportive „K-noi“, membră a Grupului Capoeira „Brasil“, a reuşit să transforme această formă de artă sportivă într-o disciplină de studiu din programa studenţilor de la FEFS Iaşi, începând cu anul 2007. De atunci, FEFS este singura facultate din România şi printre foarte puţinele facultăţi din Europa care oferă o astfel de disciplină de studiu în învăţământul superior de specialitate.
Referat la Capoeira
Chiar dacă este doar o disciplină „la alegere“, studenții ieșeni primesc note la cursul de Capoeira. Deja, din anul școlar 2008-2009, cursul a devenit unul semestrial, de 14 lecții a câte 100 de minute fiecare. Studenții sunt notați atât din puncte de vedere teoretic, pe seama referatelor, cât și din punct de vedere practic. Atunci când îi evaluează pe cursanți, Prof. Iulian Dumitru mizează foarte mult pe relația dintre cei doi parteneri în jocul de roda.
An de an, din 2007, pentru noul curs și-au exprimat interesul până la trei grupe a câte 20-25 de studenți. Aceștia aleg această disciplină, de obicei, pentru că îi ajută șă-și completeze cunoștințele despre sport și despre cultura braziliană. Iulian Dumitru a pregătit chiar și un curs pentru studenți, bazat pe informațiile puse la dispoziție de Ambasada Braziliei, pe două cărți de specialitate achiziționate din SUA, precum și pe cercetarea personală. Conducerea univerității Al. I. Cuza din Iași a dat dovadă de multă deschidere și mobilitate față de această formă sportivă, chiar dacă este nerecunoscută de MTS.
Tandemul din roda
În mod normal, o sesiune de Capoeira debutează prin acordurile realizate de un grup de muzicanţi care cântă la berimbau, atabaque, pandeiro şi agogo. Muzicanţii sunt aşezaţi la baza (pe'da) cercului (roda). În continuarea acestei formaţii de cerc sunt dispuşi capoeiristas (jucătorii sau practicanţii de capoeira), ocupând fie o poziţie înaltă, fie o poziţie ghemuită. Muzicanţii, acompaniaţi sau nu de jucători, cântă instrumental şi vocal diverse cântece portugheze. Performerii intră în joc prin dreptul bazei cercului (pe'da roda), de obicei executând o roată laterală („au“ în portugheză). Odată aflaţi în interiorul cercului, cei doi jucători prezintă o coregrafie mixtă de acţiuni de luptă non-contact sau (semi-contact) între cei doi participanţi la joc şi mişcări ritualice de dans. Este vorba de lovituri de picior joase, înalte sau executate din săritură; piruete, întoarceri, eschive; elemente acrobatice statice (diverse menţineri ale corpului în poziţii care sfidează legile gravitaţiei) şi dinamice (răsturnări şi salturi înainte/înapoi şi lateral cu sau fără întoarceri).
Sport de import
În 2005, cu ocazia unei burse de predare Erasmus, Iulian Dumitru a făcut o vizită la Universitatea din Nice, Franţa. Acolo, ieșeanul a avut norocul să-l întâlnească pe actualul lui mentor, Jose Maria da Silva Filho, cunoscut în lumea capoeirei sub pseudonimul (apelido) de Mestre Cibriba. În 2008, Iulian a obţinut nivelul de „monitor”, cel de-al 6-lea grad din 11. Această calificare, recunoscută oriunde în lume în cadrul Grupului de Capoeira Brasil, îi oferă dreptul de a preda acest stil sub coordonarea lui Mestre Cibriba.

LA ALEGERE
Cultură sau „bătaie pe pâine“


Iulian Dumitru spune despre cei care vin să practice Capoeira, că aleg acest sport pentru diverse motive: acrobaţie, luptă, fitness, căutarea perechii, muzică, samba şi atmosferă braziliană. Mulţi începători îi au ca modele pe cei mai avansaţi şi talentaţi. Ei vor să ajungă la fel după 3-4 antrenamente. Alţii sunt interesaţi de aspectele culturale. Vor să înveţe să cânte la instrumente, să interpreteze vocal melodiile tradiţionale. „Alţii vor să înveţe <>, însă aceștia sunt cei care sunt cei mai vulnerabili în jocul de roda“, spune profesorul. Capoeira este suficient de generoasă pentru fiecare dintre aceştia. Dacă au răbdare şi trec de această fază incipientă, descoperă apoi Capoeira în plenitudinea ei – muzică, dans, luptă, tehnică marţială, energie pozitivă, prietenie şi multă bună dispoziţie.

vineri, 26 iunie 2009

Clinton și Obama, modele pentru debaterii români





OPORTUNITATE. De mai mult de un deceniu, tinerii români au la îndemână debate-ul, o soluție eficientă la una dintre cele mai mari fobii - vorbitul în public, barieră pe care au învins-o marii lideri ai lumii

Ionel Vaduva


Reușita în viață înseamnă a ști să te vinzi eficient. Pentru a stăpâni această artă, este nevoie și de oratorie. Cum însă în sistemul educațional din România este propovăduită transmiterea unidirecțională a informațiilor, adolescenții pleacă de pe băncile școlii cu un handicap: nu-și pot argumenta niciun fel de problemă în public, în mod coerent. De acest aspect ține însă chiar reușita în viață, fie că vorbim de susținerea examenelor orale la bacalaureat și licență, a unui interviu pentru obținerea unui loc de muncă etc. Soluția de redresare a situației este practicarea debate-ului (o formă de dezbatere educațională) practicată în ultimii 14 ani de avocați, magistrați, experți în PR, manageri de mari companii, oameni care au învățat să comunice eficient, zi de zi.
Debate-ul nu costă bani
Tinerii români pot practica acest „sport“ în cadrul cluburilor aflate rețelei Asociației Române de Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR), aflate în 36 de orașe ale țării. Debate-ul este asemănător unui sport deoarece există cluburi, finanțări de care depinde poziționarea în clasamentul campionatelor, reguli stricte de desfășurare a concursurilor, arbitri, învingători și învinși. Față de alte sporturi, practicarea debate-ului nu costă bani, ci necesită doar voința de a acumula un bagaj mare de cunoștiințe generale. Atâta doar că la concursurile naționale și internaționale nu sunt premii în bani, ci doar în faimă. Produsele cele mai cunoscute ale debate-ului sunt marii oamenii politici ai lumii, printre care Bill Clinton, George W. Bush și, nu în ultimul rând, Barack Obama.
Importanța rezultatelor
Despre cei trei oameni de stat din SUA, debateri cu experiență, vorbește cu admirație Victor Drăghicescu, student la drept și instructor în clubul de debate al Facultății de Drept din București. Mai puțin despre Bush, pe care îl consideră „de tristă amintire“. Victor are însă un preferat. El este fascinat de ceea ce reprezintă Barack Obama. „Pe mine, spre exemplu, Obama mă impresionează pentru profunzimea cu care abordează problematici diverse. A învățat să facă un discurs atrăgător. Chiar dacă ai oameni de comunicare în spate, dacă nu ai exercițiu în debate și pasiune pentru politică, precum Obama, nu reușești. Din păcate, mulți dintre tinerii debateri români au potențial dar nu se orientează către acest domeniu. Preferă să reprezinte societatea civilă“, spune tânărul.
Începutul contează
Parcă aflată într-un meci de KP sau Parly cu Victor, colega de discuții, Bianca Dragomir, de 20 de ani, studentă la SNSPA și vicecampioană mondială la debate în 2006, vede problema dintr-un alt unghi. Până să ajungi faimos, trebuie să te apuci de debate și să depășești momentul întrebării: „Am curaj să mă apuc de debate sau nu?“. Sunt tineri cu potențial mare, dar care nu au curaj să intre într-un astfel de club și să-și dezvolte abilitățile. „Trebuie, în primul rând, să vezi ce înseamnă debate, să ai curaj să-ți pui întrebarea dacă vrei să fii pe scenă acolo sus, să le vorbești oamenilor. O documentare scrisă a unui subiect o poate face orice copil de inteligență medie. A o argumenta însă în fața altora, cere practică“, spune Bianca. Ea mai crede că perioada emoțiilor poate fi depășită ușor, cu ajutorul instructorului de debate. Regulile formale se învață și ele, ca în orice joc.

FORMATE
Discuții cu subiect știut dinainte sau nu

În liceele din România se practică formatul de dezbateri Karl Popper (KP). Acest sistem opune două echipe a câte trei vorbitori. „Tema dezbaterii se cunoaște cu mult timp înaintea desfășurării dezbaterii iar accentul cade pe dezvoltarea argumentelor pe baza dovezilor materiale și a informațiilor precise despre subiectul dezbătut“, a declarat Monica Mocanu, președinta ARDOR. În schimb, dezbaterile parlamentare (Parly) au un format extrem de flexibil, în care se înfruntă fie două echipe a câte doi sau trei vorbitori fiecare (în versiunile europene și cea americană, respectiv în versiunea australiană), fie patru echipe a câte doi vorbitori fiecare (în versiunea britanică). Moțiunea (subiectul) pe marginea căreia se dezbate este dezvăluită participanților cu 15 minute înaintea dezbaterii. Acesta este formatul oficial practicat în cadrul programului universitar de dezbateri.

luni, 15 iunie 2009

RE-CE-SI-U-NE


REALITATE(A). Duminică, 14.06.2009, am aflat că este RE-CE-SI-U-NE. De parcă n-aş fi simţit-o la maţ, io şi familionu' "mieu" în ultimul semestru
Ionel Văduva
Dureros este faptul că, între o alegere "ioroparlamentară" şi două "FeMeIuri", s-a trecut de la iaurtul cu pâine, consumat de 4 din 10 români în ultimele luni, la pâinea goală. Şi aceea de ieri, în lupta directă cu gândacii care se pregătesc să emigreze. La FMI, acasă la Premier sau Prezident.

Şi n-am ajuns încă în octombrie
Atunci, spune Şeful Statului şi Mersului, s-ar putea să ne luăm salariile în ciungi cu "suprize". Stau cu trancaniciul în faţa blocului din cauza lipsei banilor pentru combustibil, mă rog să vină pensiile babacilor şi le urez "sănătate şi virtute" celor care mi-au tăiat macaroana. S-ar putea chiar să devin haiduc. Încă sunt la faza de concepere a planului. Păzea Căline! E' RE-CE-SI-U-NE. A, uitasem, se duce bateria "lactopului", curentu' ielectric mă zguduie la buzunar, aşa că nu ştiu când voi mai scrijeli blogu'. Ţineţi aproape... portofelele. Exersez stilul smuls.

luni, 8 iunie 2009

Libertate pentru toţi


VĂ MULŢUMESC. Contestatarii au reuşit până la urmă să-şi impună punctul de vedere. Într-un fel, mă bucur. De acum, persoanele respective nu mai sunt obligate să bârfească pe la colţuri: "Doamne, când mai scăpăm de ei? Să se spele cu ei pe cap!" Acum, îmi voi exprima însă şi o temere: - oare când le va veni şi lor rândul?
Ionel Văduva
În ciuda aparenţelor, azi am învins cu toţii
Pentru prima dată, în şase luni, am zâmbit. Chiar dacă situaţia nu este una roz, astăzi mi-am putut lua păpuşa în braţe, fără să-mi fie ruşine de a o privi în ochi. Am sărutat-o pe fruntea ei mică, de bebeluş, mi-am cerut iertare că o perioadă ne va fi greu, însă am avut puterea s-o privesc în ochi. Au trecut minute, ore bune, şi am observat o rază de speranţă - de azi, nu mai am nicio obligaţie faţă de nimeni. Nu mai sunt nevoit să las capul jos. Fiecare am avut azi de câştigat. Pe de-o parte contestatarii - ei au rămas fără obiectul urii lor, fetiţa mea - şi-a recâştigat tatăl, iar tatăl (eu) - şi-a dat seama, în sfârşit, că nu părerea răuvoitorilor contează şi că nu mai este obiectul urii.
N-am înjurat pe nimeni pe blog, aşa cum am promis
Dacă în cele şase luni de zile am reuşit să enervez pe cineva - din tot sufletul îmi cer scuze. Cred în Dumnezeu, merg la biserică şi păstrez datinile. Vă rog frumos să mă iertatţi şi, poate cel mai important, să mă uitaţi. Vă mulţumesc pentru tot şi vă urez succes în activitate. Am avut multe lucruri bune de învăţat de la voi, lucruri care îmi vor fi, cu siguranţă, utile în cariera mea de gazetar. Chiar dacă vi se va părea greu de crezut, îmi cer scuze pentru tot ceea ce v-a deranjat. Spor la treabă! Am învins!

sâmbătă, 6 iunie 2009

Hoțanu și Spumercont – duo întru japcă (reloaded)


PANOPLIE. Duetul financiar-honțabil din sectorul 2 completează alte asemenea combinații de succes, care funcționează pe aproape întreg teritoriul Capitalei
Ionel Văduva

Într-o zonă din sectorul 2 în care, practic, nu ai unde să parchezi decât cu jumătate de mașină pe trotuar și cu cealaltă pe carosabil, s-a întâmplat ceea ce toți riveranii sperau să nu se întâmple. La 24 de ore de „33 pentru România“, hoții cu automacarale noi (pentru leasingul cărora plătesc proștii cu mașini ridicate ilegal), însoțiți de milițieni comunitari și de „capete de cretă“, au ridicat mașinile care staționau la sute de metri înainte și după unele semne de „Parcare interzisă“, instalate peste noapte. Lupte, injurii, bruscări, lacrimi și, peste toate, sute și sute de lei datorie către duo-ul HOȚANU-SPUMERCONT. N-am observat însă de ce n-au fost date jos imensele bannere ale „primarelui“ care, cu zâmbetul pe buze și din banii de la buget, îl susținea cu fervoare pe candidatul roșu la PE.
Lăsați-mi mașina, vă rog, cu ea îmi câștig pâinea
O tânără nu știa cum s-o convingă mai bine pe o blondă comunitară, silfidie și cu cătușe la spate și pe hoțul Spumercont care, cu un ghem de șfară, pesemne sigiliu, „îmbrobodeau“ autovehiculul care urma să fie ridicat. Lăsând la o parte nesimțirea, dacă cineva ar fi organizat ad-hoc o licitație, și-ar fi dat seama că mașina respectivă ar fi valorat cu câteva milioane în plus amenda pe care o va plăti tânăra păgubită. În plus de asta, câteva zile bune de acum încolo, femeia aceea nu-și va câștiga pâinea.
Sunt semne de interzis domne, era în fața trecerii de pietoni
L-am abordat pe unul dintre milițienii lui Man Pica, ascuns pe după un copac, pesemne antrenându-se pentru algerile de mâine, și l-am întrebat: „Sunt X, ce se întâmplă aici, nu vă supărați?“ Răspunsul a fot cutrmurător: „Ridicăm mașinile de lângă aceste semne de interzis și din dreptul trecerilor de pietoni!“. Dacă acele treceri de pietoni sunt acolo de ceva timp, semnele de circulație au apărut peste noapte în acele zone. În plus de asta, drumul este atât de prost gândit, încât, pur și simplu, riveranii n-au unde parca, nici la două-trei stații de autobuz distanță.
Luați mașini, dar le parcați pe blo(g)c
Până acum ceva timp, inclusiv Terecenii și Bogii îndemnau: „Ajutați industria producătoare, cumpăraţi automobile noi“. De ce stimabililor? Să plătim ani de zile credite la ele, să vă umflăm burțile vouă și clientelei voastre politice pentru ca, apoi, să le furați voi? Să vă faceți campanii politice pe munca noastră? Din impozitele plătite de noi? Voi nu aveți probleme gândacilor, pentru că voi aveți viloace prin Pepera, cu garaje cât pentru 15 mașini. Voi aveți girofare și pistolari iar noi ne uităm impasibili la cei care ar trebui să respecte legea și nu s-o eludeaze. Ei devin, de facto, complici ai hoților, implicit a voastră. Rușine să vă fie! Să meargă la vot, de azi înainte, hoții care vă susțin împreună cu neamurile lor. Mai bine ne cumpăram trotinete sau mașini de 30 de ani vechime. Ne scuteați astfel de radiere, nesimțiților. RUȘINE!

joi, 4 iunie 2009

Ce-ar fi mișto de 7 iunie (reloaded)


POSIBILITATE. N-ar fi nemaipomenit să mergem la vot şi să punem ştampila TATOV pe un „ieuroparlamentar”, unul ales la întâmplare, şi să ne gândim că el sau ea ar putea fi baba noastră norocoasă?

Ionel Văduva

Dacă va ploua pe 7, va fi naşpa. Dacă însă va fi soare şi cald... cine ştie? Poate chiar merită încercată o variantă simplă la Loto şi un slogan Brucselian. Aşadar, după un 6 din 49 şi după un „treijtrei pentru viitor”, înşfăcăm CI-ul şi la vot!. Însă nu trebuie să uităm pe cine vom blagoslovi cu cerculeţul TATOV. La asta ar fi indicat să ne gândim (bine) atunci când cearşaful albastru ne va mângâia ceafa groasă iar mirosul de hârtie şi de scupiat amestecat cu tuş se vor fi combinat într-un sublim complex de senzaţii. Cu gândul la un şomaj fericit şi la o prelungire a ultimatumului de evacuare din casa la care nu s-a plătit întreţinerea de câteva luni, vom pleca fericiţi de la cabina de gazare, pardon de votare, şi ne vom îndrepta către birt.
Pariu cu baba
În faţa unei sticle de pufoaică, marca URSUL MOR, ne vom gândi ce ne va aduce baba. Că d-aia i-am dat una cu cerculeţul tuşat: „să mănâncă şi gura mea”. Ne vom face planuri ce vom face cu „miliardilii dă“ lei vechi datorie, vom ierta nevasta şi copilul de kafteală şi vom schimba o înjurătură cu vecinul care şi-a ales altă hoaşcă pentru a-l reprezenta la Briocsel.
Epilog
Asta este România reală. Baba noastră, a celor cu speranţa-n ştreang, a murit săraca. TATOV-ează Legea Penelor Albe undeva sus. Restul? Se pregătesc pentru viaţa de apoi, secţia Babilonul Şpionilor – Bruxelles, şi cioplesc bastoane. 33 la număr!

Poveste de trezit oameni maturi





SPERANŢĂ. Îndemnul de a face sport, campanie intens mediatizată de un personaj care „dă bine pe sticlă”, a avut parte de un succes nescontat

Ionel Văduva

De astfel de oameni are România nevoie pentru a se mişca. Şi trebuie să o facă într-un timp foarte scurt. Locuim în ţara în care victime cu suflet nobil, minuni chinuite precum cea din fotografia alăturată, au nevoie disperată de ajutor. Dacă în aceste vremuri tulburi, un simplu om a mişcat peste 5.000 de oameni din „jemafutismul” cotidian, atunci de unul/una ca el/ea avem nevoie pentru a sprijini și alte campanii sociale. Spre exemplu „SOS inima copiilor“. Cine știe? S-ar putea să aibă parte de o reușită nemaiîntâlnită.
Ar avea susţinerea mea negeşită
Un astfel de om a gustat din cupa amară a deznădejdii și a luptei cu imposibilul. El sau ea fie ne-ar putea ajuta să emigrăm în altă țară, în grup masiv sau ar schimba din rădăcini sistemul de gândire, fie ar fi terminat definitiv de șmecheri. Dacă ar supraviețui, l-aș vedea sau aş vedea-o ca pe un fel de Dalai Lama în fruntea unui popor evoluat. Campanii de genul celei „SOS inima copiilor“ ar avea succes.
Eu te susțin, oriunde ai fi
Candidează la președinție și te ajuta cum voi şti mai bine. Fac pariu că ai intra cel puţin în turul doi. Fiind călit(ă) în lupta cu morile de vânt, s-ar putea să câștigi încrederea întregii Românii. Sunt sigur că persoana pe care o descriu are copil. A avut şi are în continuare plăcerea să-l țină în brațe. Însă, ipotetic vorbind, să se gândească doar pentru un moment la faptul că acel copil ar mai avea de trăit doar câteva luni, din cauza unei malformații congenitale a inimii. CE-AR FACE ATUNCI? Să se gândească şi să candideze la preşedinţie. Eu unul îl/o susţin.