vineri, 12 octombrie 2007

Bătăuşul de femei - tipicul căcănarului labagiu


"Din păcate, în momentul de faţă recunosc realitatea crudă - în majoritatea cazurilor românii se ghidează după zicala "monkey see - monkey do" (bătăuşul de femei, acea labă tristă n-ar putea înţelege la ce mă refer veci de veci Amin!). Prostul ce vede la televizor tinde să aplice în viaţa reală. Cretin nenorocit, om de nimic care ai putut lovi o femeie la semafor doar pentru că nu s-a grăbit să traverseze, te anunţ că eşti o labă tristă. De ce un discurs aşa vulgar? Din cauză că ne-am dezumanizat. Căcănar nenorocit... asemenea "practici" le aplici şi soţiei acasă? Nu ştii ce înseamnă a fi om civilizat? Omule sau mai bine spus... ANIMALULE... marş la coteaţă. Labagiu notoriu, nu ştii să faci diferenţa dintre realitate şi ficţiune? Dintre frustrările tale sexale neîmplinite şi realitatea înconjurătoare? Cretin nenorocit... nu orice gaură se fute idiot născut din întâmplare! IDIOTULE! Păcat că cine ar fi trebuit să fie la faţa locului n-a fost! Ai fi gustat din gustul sărat al fluidului vital. Păcat că exişti. Păcat că mama ta a dat naştere aşa unui monstru. Am strâns în mine atâta ură încât mă rog bunului Dumnezeu că bine că n-ai dat cu ochii de mine! Retardatule... ai auzit de sintagma - într-o femeie nici cu o floare să nu dai? Dar de ce oare îmi răcesc eu gura cu un cretin care nici măcar nu ştie ce înseamnă aceea sintagmă. Oricum am irosit cuvintele pe un alterat mintal pentru care mersul pe stradă este ca mersul la toaletă. Of, of, of în ce ţară de rahat trăim. Să dea Dumnezeu să nu ne întâlnim vreodată cretinoidule... n-aş vrea să înfund puşcăria pentru tine."

Iată cuvintele unui om care s-a aflat ieri, 11.10.2007, în imposibilitatea de a interveni într-un atac asupra unei femei nevinovate. Am decis să-i public nemulţumirile si, cu scuzele de rigoare pentru vocabularul vulgar (dar de înţeles), anunţ că subscriu celor scrise mai sus. Din păcate aceasta este ţara în care trăim. O ţară în care încă nevestele şi femeile sunt agresate fără drept de apel, în care copii sunt violaţi doar pentru că "părinţii i-au făcut, părinţii să-i omoare" (Doamne cât cretinism în această afirmaţie abarantă!). Îi invit pe cei care au comis astfel de fapte, precum şi pe cei care au suferit o agresiune în plină stradă să comenteze acest articol.

vineri, 21 septembrie 2007

Siguranţa



Când am decis să creez acest blog, adică fiţuică cu miros de blog, am făcut-o având o cu totul altă motivaţie. Am înţeles însă faptul că acest fenomen te acaparează pe zi ce trece. Şi mă simt victorios. Mă simt victorios pentru că cel puţin o vietate de pe acest pământ mi-a acordat câteva minute din timpul său preţios. Să trecem la ale noastre acum. Am decis să abordez azi siguranţa ca subiect central. Siguranţa zilei de mâine, siguranţa traficului, siguranţa că partenerul (partenera) va fi lângă tine la bine şi la greu ş.a.m.d. Vă pot vorbi din cele pe care le-am auzit că acest concept de siguranţă NU EGZISTĂ (egzistă=există pentru obsedaţii de corectitudine). Ca să nu fiu catalogat drept extremist - aproape că nu egzistă. Acest articol se doreşte un comentariu adus Ciprianei, care, după ce a investit încredere în partenerul ei, acesta a plecat în Italia să muncească şi nu s-a mai întors la ea. Încredere+Siguranţă. Două concepte aproape nedespărţite (şi acum îmi vine în minte sloganul neinspirat de pe maşinile Poliţiei - Siguranţă şi Încredere). Cipriana a avut încredere să-şi lase partenerul să plece şi siguranţa că acesta se va întoarce. Şi-a dorit siguranţa zilei de mâine. Cu ce s-a ales? Cu nesiguranţa zilei de mâine şi cu o neîncredere care, poate, nu va dispărea niciodata. De ce spun aceste lucruri? Poate ar fi mai bine să echilimbrăm balanţa în viaţă, balanţa dintre siguranţă şi nesiguranţă, dintre încredere şi neîncredere. Şi ca să-i răspund şi Ioanei Dobrinescu, umbra de inteligenţă este mai mult decât orice laudă putea fi adusă acestui miros de blog. Sfatul meu - aţi ales ceva în viaţă, fiţi echilibraţi. Nu este nimic sigur, însă asta nu trebuie să vă împiedice să fiţi siguri de ceva (măcar de iubire), să fiţi neîncrezători în tot ceea ce trece pe lângă pavilioanele dvs. auditive dar să aveţi totuşi încredere că cineva, acolo, vă susţine, CHIAR DACĂ NU O ARATĂ (persoana căreia mă adresez ştie bine la ce mă refer). De multe ori se întâmplă să fiţi atât de siguri de ceva încât chiar dacă acel cineva vă roagă să aveţi încredere în ceea ce spune nu mai sunteţi siguri dacă să aveţi încredere sau nu. Aveţi ceva de comentat? Aştept...

miercuri, 19 septembrie 2007

Increderea


Am tot spus celor pe care ii cunosc faptul ca increderea este, de fapt, un obiect de schimb. Unii au acceptat, altii nu. Parerea mea este ca, in zilele noastre, schimbi incredere cu partenerul, schimbi incredere cu seful sau sefa (atentie la sens!), schimbi incredere cu colegii (colegele - iar atentie la sens!), schimbi incredere cu vecinii, cu familia, cu dusmanii, cu toata lumea. Iata un exemplu elocvent - un fel de incredere este si atunci cand la coada la shaorma il vezi pe Gigi Necuratu' ca se sterge de muci si, tacticos, cu aceleasi manutze, iti indeasa carnea in lipia veche de-o saptamana. Ai incredere ca n-ai vazut bine sau, daca ai vazut bine, ai incredere ca: 1. n-ai ce face, 2. omul pare sanatos, 3. este cat un munte (daca-i spui de ce face asa, eventual iti iei si o flegma puturoasa intre ochi ca deh... ). Daca vei avea sansa, ii acorzi si tu o incredere deosebita, turnandu-l autoritatilor competente. Mai vorbim apoi de increderea in partener. Am mers intotdeauna pe principiul "da si ti se va da". Asa fac si eu. Incerc sa nu fac nimic din ceea ce, potrivit teoriilor si practicii, ar putea deranja in vreun fel partenera. Astept insa aceeasi incredere, mizand pe faptul ca daca fac ceva in acest sens, moneda sa cada pe aceeasi parte. Depinde de om. Nu comentez in cazul meu. Merg pe incredere oarba si profund sufleteasca. Mai este increderea ca vei recupera niste datorii de la vechi prieteni, increderea ca vei pastra un job atata timp cat sa-ti achiti tu datoriile inainte sa dormi sub poduri, etc. Sunt nenumarate modalitatile de exprimare a increderii. Cert este ca oricat ai fi de increzator, cineva, undeva, candva, este gata sa-ti zdruncine increderea din temelii. Dragi prieteni fiti atenti. Pregatiti moneda de schimb si fiti increzatori, daca are aceeasi fata care va convine dvs., increderea va fi cu voi incontinuu. Increderea sa va calauzeasca oameni buni. Increderea sa fie cu voi.