Am tot spus celor pe care ii cunosc faptul ca increderea este, de fapt, un obiect de schimb. Unii au acceptat, altii nu. Parerea mea este ca, in zilele noastre, schimbi incredere cu partenerul, schimbi incredere cu seful sau sefa (atentie la sens!), schimbi incredere cu colegii (colegele - iar atentie la sens!), schimbi incredere cu vecinii, cu familia, cu dusmanii, cu toata lumea. Iata un exemplu elocvent - un fel de incredere este si atunci cand la coada la shaorma il vezi pe Gigi Necuratu' ca se sterge de muci si, tacticos, cu aceleasi manutze, iti indeasa carnea in lipia veche de-o saptamana. Ai incredere ca n-ai vazut bine sau, daca ai vazut bine, ai incredere ca: 1. n-ai ce face, 2. omul pare sanatos, 3. este cat un munte (daca-i spui de ce face asa, eventual iti iei si o flegma puturoasa intre ochi ca deh... ). Daca vei avea sansa, ii acorzi si tu o incredere deosebita, turnandu-l autoritatilor competente. Mai vorbim apoi de increderea in partener. Am mers intotdeauna pe principiul "da si ti se va da". Asa fac si eu. Incerc sa nu fac nimic din ceea ce, potrivit teoriilor si practicii, ar putea deranja in vreun fel partenera. Astept insa aceeasi incredere, mizand pe faptul ca daca fac ceva in acest sens, moneda sa cada pe aceeasi parte. Depinde de om. Nu comentez in cazul meu. Merg pe incredere oarba si profund sufleteasca. Mai este increderea ca vei recupera niste datorii de la vechi prieteni, increderea ca vei pastra un job atata timp cat sa-ti achiti tu datoriile inainte sa dormi sub poduri, etc. Sunt nenumarate modalitatile de exprimare a increderii. Cert este ca oricat ai fi de increzator, cineva, undeva, candva, este gata sa-ti zdruncine increderea din temelii. Dragi prieteni fiti atenti. Pregatiti moneda de schimb si fiti increzatori, daca are aceeasi fata care va convine dvs., increderea va fi cu voi incontinuu. Increderea sa va calauzeasca oameni buni. Increderea sa fie cu voi.