Trecut şi prezent în falsificările de bani

Mulţumită Oficiului Naţional Central pentru Combaterea Falsului de Monedă şi a Cecurilor de Călătorie (ONC), am putut obţine nişte cadre deosebite cu bancnote şi monede falsificate.

Copyright, Ionel Văduva.

Dacă nu e' poc, nu face bum

Pentru a mai economisi câţiva lei, unii producători de substanţe chimice periculoase îi fentează pe transportatorii autorizaţi să care marfă ADR

Ionel Văduva
pana.gazetarului@gmail.com

Sub pretextul că expediază doar simple colete cu documente sau alte mărfuri, unii patroni de companii producătoare de substanţe chimice îşi asumă răspunderea şi trimit pe şoselele României adevărate bombe cu ceas. În ultimul timp, pe baza informaţiilor culese din piaţă, firmele de curierat, forwarding şi logistică şi-au întărit diviziile de security cu oameni bine pregătiţi, specialişti care au depistat şi întors la expeditor astfel de mărfuri periculoase.

Nu strică puţină istorie
Cazul Mihăileşti nu s-a şters încă din mintea multora. În 24 mai 2004, un autotren care transporta 20 de tone de azotat de amoniu a explodat în apropierea localităţii buzoiene Mihăileşti. În urma deflagraţiei şi-au pierdut viaţa 18 persoane, iar alte 13 au fost rănite. Printre cei 18 morţi s-au numărat mai mulţi pompieri şi civili, precum şi Elena Popescu şi Ionuţ Barbu, jurnalişti la postul de televiziune Antena 1. Procurorii au stabilit că în urma exploziei au fost înregistrate distrugeri totalizând peste 2,6 miliarde lei vechi. Toate acestea din cauza unor inconştienţi.

Paza bună trece primejdia rea
Transportatorii nu vor să mai rişte. Cine are capul pe umeri, şi-a angajat oameni bine plătiţi la diviza security a fiecărei firme de transport expres. Cazuri în care „detectoarele“ umane au stopat transporturi de acid clorhidric, anhidridă cromică, alcool izopropilic, pulberi fine în saci sub presiune şi mascaţi în transport de siliciu se înmulţesc pe zi ce trece. Acest fapt denotă că nu suntem totuşi nişte asasini şi/sau sinucigaşi.

„Dacă nu e' foc, nu face bum“
Să ne gândim la un scenariu simplu. Un colet cu acid clorhidric, neambalat corespunzator, transportat în necunoştiinţă de cauză, are scăpări de substanţă. Maşina nefiind una pregătită pentru astfel de transporturi, nu are protecţie interioară eficientă. Un simplu hop mai mare face ca acidul să se scurgă şi să ardă atât de mult, încât ajunge la un alt colet cu alcool izopropilic, aflat lângă o butelie mică, sub presiune. Maşina circulă pe DN1, la oră de vârf. Gândiţi-vă la toate scenariile tragice posibile. Oare n-ar fi bine să ne păzim pielea din timp?

FOTOGRAFII PENTRU CARE AM DREPTURI DE AUTOR

Doamna este o luptătoare.
Suferă de boală neoplazică (sper să mai fie în viaţă).

Domnul doctor este un luptător. Unul cu morile de vânt. Mai exact, cu turbinele automobilelor de lux importate de un oarecare ministru.
El suferă de neputinţă. Sistemul l-a învins.

Doamna zâmbeşte. Doctorul lasă capul în jos.

Mulţumesc pentru atenţie...

P.S. FUCK THE SYSTEM. 25 RON dacă apelezi ambulanţa şi nu eşti în comă sau năclăit de sânge??!!??

Mi-a trecut supărarea pe lume... deocamdată

În atenţia amatorilor.STOP.Am o adresă de mail pentru viaţa de blogger.STOP.

pana.gazetarului@gmail.com

Nu abuzaţi...

Statistică preliminară a Institutului oncologic prof. dr. Alexandru Trestiorean (Fundeni), pe primele trei luni ale lui 2009, privind boala neoplazică

Foi de consultaţie eliberate de fişierul Institutului oncologic prof. dr. Alexandru Trestiorean (Fundeni) - 7.200

Pacienţi diagnosticaţi cu boală neoplazică (canceroasă), trataţi sau nu în cadrul Institutului oncologic prof. dr. Alexandru Trestiorean - 6.000

Pacienţi diagnosticaţi cu cancer (remisiune, stagnare, evoluţie), trataţi şi externaţi din Institutul oncologic prof. dr. Alexandru Trestiorean, pentru care CASAN decontează cheltuielile de spitalizare şi tratament - 2.800

Cazuri de cancer la sân, tratate în Institutul oncologic prof. dr. Alexandru Trestiorean - 900

Cazuri de cancer pulmonar, tratate în Institutul oncologic prof. dr. Alexandru Trestiorean - 650

Cazuri de cancer digestiv, tratate în Institutul oncologic prof. dr. Alexandru Trestiorean - 300

„Acasă“ în Serbia și Ungaria, „în vacanță“ în Bulgaria

TENDINŢĂ. Românii cumpără case în Balcani, în ciuda crizei economice, fiind vrăjiți de mirajul proprietăților ieftine, de respectul autorităților străine față de cetățean și de luxul de a avea locuri de odihnă peste hotare

Ionel Văduva

În ultimele luni, mai mulți mehedințeni au decis să cumpere case în Serbia şi să se mute acolo. Și în orașele maghiare apropiate de frontieră, Battonya, Gyula, Ketegyhaza, Mehkerek sau Elek, sunt proprietari români. Dacă vorbim însă de Bulgaria, românii au investit mai mult în case de vacanţă. Locuinţele situate în localitatea de graniță - Ruse, nu par interesante pentru ai noștri, care vor să trăiască, în continuare, în ţara natală. Sociologii pun această tendință migratorie pe seama unui nivel scăzut de încredere în soluțiie de viitor, propuse de administrațiile centrale și locale. Dimpotrivă, specialiștii în imobiliare cred că acestea sunt doar mișcări ale unor oameni care nu cunosc bine piața de profil și care acționează de frica pierderii banilor. Chiar dacă fenomenul crizei economice a dus la diminuarea prețurilor în România, ofertele din Serbia, Ungaria și Bulgaria sunt mai tentante.
Case în Serbia cu doar 20.000 de euro
Acesta este prețul mediu cu care au cumpărat unii mehedințeni case în Serbia. Pe persoană juridică însă. Nicola Dumitrașcovici, consilier al primăriei Kladovo, le-a întins o mână de ajutor celor care s-au stabilit în orașul vecin cu Drobeta Turnu Severin, situat la circa 9 kilometri de Vama Porţile de Fier I: „În ultimele luni, mai mult de 10 case au fost cumpărate la noi în oraș de către români. Unii dintre ei chiar fac naveta peste frontieră, zilnic“, a precizat Nicola Dumitrașcovici. O casă în perimetrul oraşului Kladovo, cu o suprafață de 200 m2 locuibili și 100 m2 de teren, costă între 10.000 şi 20.000 euro.
Serviciile publice maghiare sunt deasupra celor românești
Acesta este unul din motivele pentru care românii au dat țara de baștină pe Ungaria. Motivaţia este confirmată şi de primarul interimar din Pecica, jud. Arad, Petru Antal: „Pe lângă preturile mici la imobile, cumpărătorii beneficiază de utilități precum apă, canalizare, gaz, telefon, TV prin cablu, salubritate, pe care nu le aveau în zonele de unde proveneau“, a precizat primarul Antal. În orașele Battonya, Gyula, Ketegyhaza, Mehkerek sau Elek există chiar și ștranduri termale, aspectul localităților fiind unul plăcut. „Peste tot, gazonul este tuns, sunt pomi ornamentali, există rigole întreținute și multe altele care induc un sentiment de liniște și relaxare“, spune primarul Antal. Statisticile spun că, numai în orasul Battonya, care are aproximativ 7.000 de locuitiori, în ultimii patru ani sau mutat 450 de familii din Romania. Prețurile la case sunt asemănătoare celor din Kladovo, circa 20.000 de euro.


REUȘITĂ
A vrut mai mult de la viață
Gheorghe Faur are 41 de ani și s-a mutat cu familia în Ungaria, în 1989. Românul spune că nu și-a dorit niciodată străinătatea, însă dorea mai mult de la viața pe care o putea avea în România, după Revoluție. Și-a cumpărat o căsuță cu 8.000 de mărci germane, aproape de graniță și de părinți. Apoi și-a făcut o firmă de transport și a dobândit o avere importantă - o familie minunată formată din soția și cele două fete. Cea mare studiază Dreptul în Madeline, Marea Britanie, iar cea mică este anul II la liceu. Românul nostru emigrat din Pecica se bucură că poate vorbi zilnic limba română, pentru că, în ultimii doi ani, în localitate s-au mutat definitv mai multe familii de arădeni, băcăuani, chiar și de bucureșteni. „Unii arădeni și-au vândut căsuțele pe 45.000 de euro, și-au luat case aici și le-au mai rămas și bani“, a precizat Gheorghe Faur. Personal, a ajutat mai multe familii care au dorit să cumpere casă în Bottanya, pentru a evita eventualele neplăceri pe care ar fi putut să le aibă nou-veniții. „Multi dintre ei nu stiu să vorbească maghiara, de aceea i-am ajutat cu notarul, singurul beneficiu așteptat fiind un <>“, a conchis românul.

SOCIOLOGI
Românii sunt dezamăgiți de situația din ţară
Conaționalii noștri își schimbă domiciliul în altă țară din cauza performanțelor scăzute ale administrației naționale sau locale și pentru că sunt individualiști. Cu alte cuvinte, „luminița de la capătul tunelului“ s-a stins definitiv pentru ei. Acestea sunt părerile sociologilor însă. „Cred ca avem de-a face cu un început al unui fenomen în care cei care își permit, aleg soluții personale de confort, fiindca nu mai au încredere în soluțiile colective care presupun implicarea comunităților si, implicit, a clasei politice și a statului cu toate componentele sale“, a precizat analistul Bogdan Teodorescu. Starea de tensiune care generează o astfel de abordare este resimțită în iritarea tot mai mare din trafic, din magazine, din spațiile publice, dar și în numeroasele scandaluri casnice sau dintre vecini, în violența latentă care izbucneste tot mai des și care este tot mai dificil de stăpânit. „În momentele de insecuritate, instinctul de conservare determină acțiuni care vizeaza îndepărtarea oricărei surse de risc. Oricat pare de ciudat, această sursă de risc pare a deveni România noastră de astăzi“, a concluzionat Bogdan Teodorescu.


Românii vor Varna nu Ruse
Românii nu sunt deosebit de interesați să locuiască în Ruse. Că nu sunt mulți români mutați în oraşul de graniţă este confirmat chiar și de primăria locală, prin vocea Ecaterinei Terzieva. Aceasta a declarat că, personal, nu cunoaște cazuri concrete de români mutați definitiv în oraș. Că românii nu sunt interesați de Ruse, ne confirmă și Viorel Mogâldea, directorul general al firmei General imobiliare, cu sediul în Giurgiu: „Am avut oferte peste tot în Bulgaria, case chiar și cu 8.000 – 9.000 de euro. Am avut spre vânzare apartamente și la Ruse. N-am vândut nicio casă“, a precizat managerul firmei de imobiliare. Aceeași sursă ne-a informat că, din datele pe care le deține, în Ruse, metrul pătrat de apartament construit ajunge undeva la 1.000 de euro, suprafața locuibilă fiind de maxim 70 m2. Însă românii nu se înghesuie să cumpere. Pe de altă parte, cei de la filiala din România a engelzilor de la Wilbrook au confirmat faptul că românilor le plac casele de odihnă bulgăreşti: „Din datele pe care le deținem, clienții noștri de origine română au cumpărat, în majoritate, case de vacanță în zone turistice precum Varna, la circa 2.000 de euro/m2 construit“, a precizat Dan Roșca, director regional pe zona Bulgaria.
Piaţa imobiliară din Bulgaria a scăzut cu 5,4% în T3, 2008
Începând cu luna august a anului precedent, băncile bulgare au sistat aproape în totalitate creditele imobiliare, restul tranzacţiilor, puţine la număr, fiind cu banii jos. Lipsa opţiunilor de finanţare a încetinit dezvoltarea cartierelor rezidenţiale din staţiunile montane şi de la Marea Neagră, zone care au fost promovate pentru a atrage atenţia cumpărătorilor străini. „În momentul de faţă, afacerile imobiliare cu proprietăţi de lux se încheie mult mai greu şi cu compromisuri atât din partea constructorilor, cât şi din partea agenţilor de vânzări“, a declarat în exclusivitate pentru Evenimentul Zilei, Nevena Stoynova, manager de marketing şi publicitate, Bulgarian Land Development EAD.

FALIMENTE
Bulgarii au peste 3.000 de agenţii imobiliare falimentare
În momentul de față, în Bulgaria, peste 3.000 de agenții imobiliare sunt în pericol de faliment, adică peste 60% din total. Și asta în ciuda diferențelor destul de mari între prețurile medii/m2 dintre Bulgaria și România, la case și terenuri. În Bulgaria, deși nivelul prețurilor este mult mai jos decât în România, cei care ar vor să cumpere acolo, merg pe raționamentul ieftiniri și mai mari. Acest lucru însă duce întăreşte spectrul falimentului printre imobiliarii bulgari. Numai în orașul Varna, potrivit statisticilor, înainte de criză aveau activitate circa 350 de agenții imobiliare. Acum, cele mici, au soarta celor din România, agențiile mari preferând să-și diversifice oferta prin închirieri sau alte soluții salvatoare. „Nivelul vânzarilor din ultimul timp a scăzut, din cauză că potanțialii cumpărători sunt în așteptare“, a conchis Alexandru Tuzlukov, manager pentru clienții români, din firma Bulgarian Properties Ltd.

Falimentul omoară IMM-urile

În ianuarie 2009, peste 80% din totalul insolvențelor, falimentelor și radierilor din Registrul Comerțului erau reprezentate de întreprinderile mici și mijlocii (IMM). Trendul continuă şi în cel de-al doilea semestru

Ionel Văduva

DIFICULTATE. Criza pune lacăt pe ușile firmelor cu puțini angajați. În ianuarie 2009 au intrat în insolvență 1.595 de societăți comerciale, cu mult față de aceeași lună din 2008, când erau într-o situație similară 964 de unități. Cele mai afectate sunt IMM-urile care activeaza în comert și distribuție, dar și cele din construcții, conform datelor Consiliului Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR). Numărul firmelor aflate în faliment, în curs de radiere și radiate din Registrul Comerțului a crescut în luna ianuarie 2009 la 452 de societăți comerciale, față de ianuarie 2008, când au fost în această situație 258 de firme.

În 2009 vom avea peste 20.000 de falimente

Dacă ne gândim că doar 20% din falimente sunt ale societăților comerciale mari (potrivit Oficiului Național al Registrului Comerțului – ONRC), situația în care se află firmele cu maxim 250 de angajați este una deosebit de dificilă. Anul trecut, un număr de 14.724 de unități au intrat în insolvență (conform Legii 85/2006), iar în faliment, în curs de radiere și radiate din Registrul Comerțului au fost 3.700. CNIPMMR informează că Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri (MIMMCMA) a primit doar 0,2% din PIB pentru IMM-uri. „Anul acesta, în condițiile în care mediul economic suferă, din estimările specialiștilor, ne asteptăm la un număr de peste 20.000 de falimente“, a declarat Ioan Mintaș, prim vicepreședinte CNIPMMR.

Soluții de redresare

Întreprinzătorii români cer Executivului să ia în considerare generalizarea neimpozitării profitului reinvestit pentru investiţiile productive, crearea Fondului de Contra-garantare a creditelor și lansarea programelor Ministerului pentru IMM-uri în regim de urgență. Patronii mai cer, printre altele, eliminarea controalelor abuzive, a celor care se suprapun, precum şi a „comisioanelor” pentru amenzi. „Noi considerăm că IMM-urile nu trebuie sancţionate de două ori pentru aceeaşi abatere“, a conchis Ioan Mintaș. De asemenea, pentru încurajarea producţiei se solicită reducerea cu peste 50% a impozitelor pe clădirile şi terenurile aferente, introduse în circuitul economic, în care se desfăşoară activităţi de producţie, reducerea birocraţiei şi a parafiscalităţii, precum și acordarea de stimulente pentru ocupare, în cazul angajării de șomeri.

Shparly, preşedintele Shine, militează pentru cursele legale

SCHIMBARE. Marian Duţă (Shparly) are 25 de ani, este asociat într-un service auto şi este preşedintele clubului Shine Runner Racing, care funcţionează de şapte luni de zile. A fost membrul altui club, Black Widow, însă a plecat de acolo de nevoie. Şparly, fire rebelă, are însă un talent de necontestat – cel de învingător. În calitate de preşedinte al clubului Shine a participat la un salon şi a câştigat deja două cupe. De asemenea, a participat la trei curse legale de maşini, în urma cărora a câştigat patru trofee: la Piteşti, la Craiova, la Constanţa şi la Tulcea. El propovăduieşte binefacerile curselor legale de maşini, după ce, din cauza unor „liniuţe”, s-a ales cu dosar penal.

Ionel Văduva

Ionel Văduva: Tu, Shparly, ce maşină ai? Că doar eşti preşedinte...
Marian Duţă: Deocamdată... am un dosar penal, după ce am participat şi am organizat curse ilegale. Am avut şi maşină, două chiar, unele foarte puternice, însă a trebuit să le vând pentru a acoperi cheltuielile „cu Justiţia”. Am fost mândrul proprietar al unui BMW X5 şi al unui Audi A6. Singura maşină preparată era X5-ul, un bolid de 4.200 cmc, tobă cap-coadă Remus, filtre sport, resoftată, chipuită. BMW-ul mai avea în dotare şi amortizoare Bilstein, un compresor şi o mică butelie de NOS. Iniţial, maşina avea 221 CP. Însă, după ce am modificat-o, am ajuns cu ea undeva pe la 380 CP. Dacă mai cuplam şi NOS-ul, senzaţiile deveneau incredibile. Totul însă în zadar. A trebuit să fiu la Săbăreni, să dau startul unor curse ilegale. De acolo mi s-a tras totul.
u: Povesteşte-mi, te rog, incidenul care te-a lăsat pe bară.
w: Aşa cum am mai spus, eram la Săbăreni, undeva pe lângă Bucureşti, într-o pădure, pentru a da startul unei curse. Eram 60 de participanţi, cu tot cu maşini. La un moment dat, Poliţia s-a apropiat de noi cu farurile stinse şi, în momentul când au ajuns lângă noi, ne-au filmat. Ne-am prins de capcană şi am vrut să fugim. Însă, în momentul când am vrut să plecăm, ne-au încercuit şi ne-au luat ca din oală. Pe mine, spre exemplu, m-au luat direct de pe stradă, până să intru în maşină. Au rămas atunci fără permise 40 de persoane şi s-au făcut 19 dosare penale. Eu m-am ales cu doi ani şi două luni de închisoare cu suspendare, o amendă penală de 700 RON şi suspendarea temporară a permisului de conducere.
u: Ţinând cont de faptul că ai păţit-o, ce sfat le-ai da colegilor tăi din club, în ceea ce priveşte cursele ilegale de maşini?
w: Să nu omoare maşinile decât la competiţii legale. Asta este singura mea rugăminte. Trebuie să stopăm ilegalele, din cauza cărora a murit şi Micutzu, „tatăl nostru”, cel mai mare organizator de curse. Vrem să stopăm ilegalele şi cu ajutorul prietenilor noştri, le vom opri.
u: Să lăsăm trecutul la o parte. Ce maşină vrei să-ţi iei în perioada următoare?
w: Un Fiat 500, Abarth, de 251 CP, la care vreau să modific doar exteriorul. Investiţia se va ridica la 18.700 de euro. Din această sumă am deja pregătiţi 16.000 de euro, bani rămaşi din vânzarea maşinilor pe care le-am deţinut.
u: Să vorbim puţin de cluburile auto. De ce ai vrut să-ţi faci propria asociaţie şi nu ai rămas membru Black Widow?
w: Din cauză că şefii acelui club nu mă lăsau să aduc maşini noi în organizaţie şi să organizez saloane. În urma anilor de experienţă şi după ce am fost şi prin California, prin Bulgaria sau Ungaria, am înţeles că nivelul nostru este unul foarte mic. Am conştientizat că, la noi, de cinci ani de zile de când mă duc pe la diverse saloae, peste tot sunt aceleaşi maşini, nimic în plus, nimic modificat.
Noi, cei din Shine, încercăm să diversificăm exponatele pe care le prezentăm la show-uri. Chiar dacă, uneori, venim cu aceleaşi maşini, ele sunt modificate şi nu prezentăm de două ori într-un an acelaşi produs.
u: Câţi membri sunt în Shine?
w: Pe Bucureşti sunt 38 de maşini iar în ţară restul până la 106. Avem opt filiale în ţară: Turnu Măgurele, Constanţa, Giurgiu, Alexandria, Tulcea, Târgu Jiu, Braşov şi Sinaia. Toţi sunt membri cotizanţi, cu 10 lei pe lună taxă. Avem brand-ul înregistrat la OSIM şi vrem să obţinem persoana juridică pentru a putea organiza curse legale de maşini, la toamnă.
u: Suntem în perioadă de criză. Mai merge treaba în service-ul tău?
w: În ciuda crizei, la mine în service merg bine folia şi fibra, în general custom-ul exterior. Nu pot spune că sunt nici în câştig dar nici în pierdere.

Pentru Kiki, volanul pe dreapta „este fun”

INEDIT. Prima dată când a observat că BMW-ul său E39 (un neamț naturalizat printre englezi) are volan pe dreapta, Luchian (KIKI) Preda, studentul-mecanic de 20 de ani, membru în clubul Shine Runner Racing, a crezut că va avea viață grea prin București. Însă, pe drumul din Bacău (localitatea de unde a cumpărat mașina) spre Capitală și-a schimbat părerea. Chiar dacă ar fi avut volanul pe bancheta din spate, KIKI tot ar fi fost mândru de bestia preparată de AC Schnitzer, cu interior HIFONICS și cu jante de 17 inch.

Ionel Văduva

Ionel Văduva: Drumul cu E39, spre București, ți-a schimbat puțin viziunea despre condusul de pe locul pasagerului. Ciudați mai sunt britanicii ăștia...
Luchian Preda: Toată șmecheria este să te orientezi după banda de pe partea dreaptă a drumului, nu după cea de pe partea stângă. În rest, totul este la fel. Distracţia este maximă, toată lumea zice ba că este maşina stricată, ba rămâne trăznită: „ce-i cu volanul ăla“?. La fel, pentru cine vrea la agăţat, este foarte mişto. Pot spune că am un aspirator de femei.
u: Vorbește-ne puțin despre tine. De când pasiunea pentru automobilism?
w: Pasiunea pentru sportul pe patru roți am descoperit-o după experiența de karting, la Motorsport Bacău, acum cinci ani. După aceea, când am luat carnetul, am început aventurile cu „trancaniciul“ prin Bucureşti. Debutul printre „cei mari“ a fost cu un Opel Calibra, de 2.000 cmc, 8 valve, 100 CP. Pentru început mi-a fost de ajuns. Apoi am continuat cu un Golf 3, VR 6, dus la vreo 230 CP (în ciuda celor aproape 1.000 kg), resoftat, chipuit, un adevărat bolid în cursele la care mai participam. Cu Golfulețul acela ajunsesem la o performanţă de 6,1 secunde, de la 0 la 100 km/h. Erau niște senzații extraordinare.
u: Astăzi, cu ce ai venit la prezentare?
w: Mândria mea cu volan pe dreapta este un BMW E39, cu un kit complet AC Schnitzer, interior Hifonics și bare din fibră de sticlă. Jantele sunt Kosei iar suspensiile și distanțierele sunt de la FK Automotive. Trebuie menționat că n-am investit niciun leuț de când am cumpărat-o și a fost o trecere de la viteză la show. Voi cumpăra însă fibră și alte componente pentru o nouă „operație estetică“, precum și un DVD. Cel vechi, chiar dacă în perfectă stare de funcționare, mi-a fost distrus la o spălătorie de niște băiețași care au vrut să testeze dacă pot intra mai multe DVD-uri pe locul unuia singur.