IRONIE. Ceea ce urmează să se întâmple prin instituţiile de stat era de aşteptat. Vorbim aici de reducerea numărului de locuri de muncă din aparatul central cu circa 20%, acţiune aflată în planul de restructurare decisă de Guvernul actual.
Noua legislatură vrea neapărat capul (a) circa 2.000 de angajaţi din ministere, din aparatul de lucru al Guvernului, din agenţii şi din autorităţile din subordinea Guvernului şi ministerelor. Este clar ca lumina zilei că decizia a fost una politică, noii miniştri urmând să vină ulterior cu propunerile lor de ocupare a locurilor rămase forţat vacante.
Hai să perpetuăm restructurarea şi să continuăm tranziţia! Să ne scărpinăm cu mâna dreaptă la urechea stângă! Abia începuseră să se acomodeze unii angajaţi cu obiectivele de lucru stabilite şi sunt deja pe lista neagră. Vor veni cu siguranţă alţii care vor avea mult de învăţat, vor trece luni bune, dacă nu ani, până vor dobândi cunoştinţele necesare ducerii la bun sfârşit a sarcinilor de lucru.
De partea cealaltă a baricadei sunt sindicaliştii. Aceştia spun că dacă se va decide reducerea personalului din întreg sistemul bugetar cu 20%, funcţionarii publici se vor alia cu profesorii şi cadrele medicale şi vor relua protestele până când vor da jos Guvernul.
Cel puţin asta a fost declaraţia preşedintelui Sed Lex, Vasile Marica. El spune că o reducere a personalului din întreg sistemul public ar paraliza practic activitatea administraţiei locale, întrucât şi aşa există un deficit de forţă de muncă de aproape 15.000 de persoane. România are în acest moment doar un funcţionar public la 800 de persoane, faţă de media Uniunii Europene unde există un funcţionar pentru fiecare zece locuitori. Hai să perpetuăm criza! Să ne dăm cu stângu'-n dreptu'!
Toţi cei care vor fi concediaţi, vor îngroşa rândurile celor fără locuri de muncă, vor avea prioritate la angajarea pe alte posturi (datorită experienţei acumulate într-o instituţie de stat), luându-le practic de la gură pâinea proaspeţilor absolvenţi sau celor care îşi caută un loc de muncă decent. De asemenea, vom avea o multitudine de manifestaţii de protest prin şi aşa hiperaglomeratul Bucureşti, înjurături, declaraţii oneroase ş.a.m.d. Vom merge pe la ghişee, iar cei aflaţi în perioada de preaviz vor avea un chef infernal de a colabora cu contribuabilul.
Cam aceasta este imaginea de ţară care, oficial, nu-şi mazileşte cetăţenii pe criterii politice. Când Dumnezeu vom scăpa de această meteahnă? Când vom putea spune: „Iată, culoarea politică s-a schimbat.
Sperăm la mai bine. Instituţiile statului nu vor fi paralizate de concedieri, nu se va mai modifica schimbarea, nu ne va mai fi teamă că până ajungem la ghişeu pentru a achita o taxă, cuantumul ei s-a schimbat în doar câteva ore“.
Când? NICIODATĂ! Pentru că ne place căldurica tranziţiei (mai o derogare de la europeni, mai o Ordonanţă de Urgenţă), ne place mazilirea la zidul infamiei a celor care timp de patru ani de zile şi-au făcut treaba (mai mult sau mai puţin) şi sunt ameninţaţi de spectrul concedierii şi... ne place (pseudo)criza.
Ne place să ne afundăm tot mai mult în mocirla neputinţei cauzate de situaţia economică din România, îngroşând cu nesimţire rândurile celor care aşteaptă luna viitoare pentru o viză la biroul de şomaj. Şi hora asta a noastră cu restructurarea, tranziţia şi criza va continua la infinit.
Acum 5 ani
