CUSTOM. George Fătulescu (Benny) are 26 de ani și este președintele clubului auto „The Wanted Cars“, înființat acum șase luni. Chiar dacă Benny are, de acum, îndatoriri de lider al unei asociații de profil, el continuă să fie artizanul din spatele body kit-urilor de pe mulți dintre bolizii pe patru roţi care circulă prin România. Spre surprinderea multora, Benny lucrează doar custom și merge pe unicate. N-ai să vezi două bare față asemănătoare, şi asta pentru că artizanul bucureștean detestă matrițele.
Ionel Văduva
Ionel Văduva: Mă surprinde faptul că nu ai ales o maşină germană, atunci când ai plecat „la cumpărături”.
George Fătulescu (Benny): Ai să râzi. Când am plecat în Germania pentru a-mi cumpăra un automobil, aveam în gând doar Volkswagen Golf 5 sau Opel Astra. Însă, când am văzut minunăția asta la stand, am spus: „Verde-stop, mașina mea!“. Este vorba de un Peugeot 1.600 cmc, diesel, de 90 CP, pe care am dat 11.800 de euro, cu înmatriculare, cu tot. La momentul achiziţiei, autovehiculul avea doar dotările standard şi era într-o stare excepţională. Ultimul proprietar al acestui Peugeot a fost o doctoriță din Belgia, care parcursese doar puțin peste 20.000 de km cu ea, în doi ani de zile.
u: Ai făcut din maşină, „o franţuzoaică tunată”. Te-au costat ceva „operaţiile estetice”?
w: Ai perfectă dreptate. La întoarcerea în țară, „franţuzoaica” a fost resoftată și „urcată” la 120 CP. Practic, am scos maximum din ceea ce putea da maşina. Asta am făcut-o însă mai mult pentru mine, pentru o depășire în siguranţă. Ţelul meu a fost, de fapt, creşterea în cuplul motorului prin instalarea unui Dyno 386. De asemenea, am cumpărat niște amortizoare și arcuri Bilstein. Cu tot cu jante, cu suspensii, cu LCD-urile din tetiere - TechLux -, colantul negru mat şi celelalte accesorii au necesitat investiţii de 2.000 de euro.
u: Să înțeleg că pasiunea ta nu este viteza, ci aspectul exterior.
w: Aşa este, în ultimul timp nu mă interesează capacitatea unui motor. Tot ce urmăresc eu este look-ul exterior, pentru a-l putea îmbunătăți. Spre exemplu, body kit-ul de pe acest Peugeot este făcut de mine. Am participat cu această maşină şi un salon, a făcut furori acolo, însă nu mai vreau să particip cu ea la altul fără să o modific. Voi schimba pragurile şi colantul negru mat pus pe ea, pe capotă și pe plafon şi voi trece pe carbon.
u: Când ai descoperit pasiunea pentru automobilism?
w: Pasiunea mea pentru mașini are o istorie de aproximativ nouă ani de zile. La început eram orientat către maşinile puternice. Am început cu un Opel Astra F. Aceea a fost prima maşină cu motor modificat. Opelul avea din fabrică 1.400 cmc. I l-am schimbat, şi am ridicat-o la 2.000 cmc. Apoi, şi pe acela l-am modificat, am vrut să-l fac turbo însă am avut un accident cu maşina şi am vândut-o. Am trecut la un Renault Laguna pe care, de asemenea, am vrut să-l fac turbo, însă m-am răzgândit din cauză că mașina era grea. Nu puteam participa cu ea la nicio cursă. Ar fi fost vorba de o investiţie de 2.000 de euro. Însă, faţă de alte maşini care puteau ajunge la 180-200 CP, ca a mea, la aceeaşi capacitate, nu aveam nicio şansă. După aia mi-a intrat în sânge tuning-ul exterior.
u: Ai început, presupun, cu car audio.
w: Da, domeniu de care sunt îndrăgostit şi acum. Până mai zilele trecut, am fost proprietarul unui „tub” JBL de 1.800, pe care l-am vândut, din cauza lipsei spațiului din portbagaj. Am avut şi o incintă, un subwoofer cu plexiglas şi un condensator de trei farazi. Acum vreau să trec la ceva mai mare, să văd ce găsesc. Din cauza lipsei spaţiului din portbagaj, voi confecţiona două incinte din plexiglas, pe dimensiunile fixe ale unor difuzoare pe care le voi cumpăra în perioada următoare.
u: Următoarea modificare ţi-ai bugetat-o? Cât ai cheltuit până acum?
w: Am scos din buzunar aproximativ 250 de euro pentru a cumpăra fibră. Piesele le voi fabrica fără matriţe, „custom - unicat”. Unicitatea este, aş putea spune, un stil de viaţă pe care îl propovăduiesc. Nu-mi place să fac ce fac şi alţii. Încerc să vin mereu cu ceva nou. Majoritatea lucrează foarte mult pe matriţe. Eu însă nu fac asta. Prefer să merg pe custom. Adică al meu... şi atât! După ce au văzut și alții produsul finit, au venit la mine şi mi-au spus: <
Pentru că m-ai întrebat însă de ceea ce am bugetat, vreau neapărat să-mi iau niște scaune Sparco, cu centuri în patru puncte. Apoi voi vopsi bordul şi feţele de uşi şi voi mai aplica încă două seturi de boxe.
u: În ce alte cluburi ai mai fost membru înainte să-ţi faci propria asociaţie şi de ce ai plecat de acolo?
w: Am fost membru în No Speed Limit, club care mi-a rămas încă în suflet. NSL există în continuare, merge foarte bine, colaborăm cu acest club, am rămas prieteni, inclusiv cu preşedintele. Ei au mii de membri şi filiale în toată ţara şi ne pot susţine.
Simţeam însă că pot face mai mult. De aceea, eu şi alţi 11 entuziaşti ne-am strâns şi am pus primele cărămizi la temelia clubului, „The Wanted Cars”. Acum suntem vreo 50 de membri, numai în Bucureşti. Sunt şi membri în ţară, majoritatea dintre sunt însă sunt la facultate, în Bucureşti.
u: Există vreo rivalitate între voi şi celelalte cluburi?
w: Sunt destul de multe cluburi auto în Bucureşti, care ar îndemna pe oricine să se gândească la rivalitate: No Speed Limit, Midnight Racers, Anonimus, Insomnia, Poll Position (fostul Vagabondul), Shine, Black Widow (tot o derivaţie din NSL). Numai că, la noi, nici nu se pune problema de rivalităţi, ca între găştile de cartier sau galeriile cluburilor de fotbal. Despre mine, nu cred că este cineva care ar putea să spună: „Frate, Benny m-a dat la o parte”.
Rivalitatea dintre noi nu este una la nivel de membri, ci la nivel de produs, la nivel de modificări, de preparare. Toţi împărţim aceeaşi pasiune, fie că este vorba de motor, de drift, de car audio, de tuning exterior, de maşini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aveți ceva de comentat? Foarte bine, scrieți, că d-aia sunt tastaturile la prețuri bune pe piață.