Clinton și Obama, modele pentru debaterii români

OPORTUNITATE. De mai mult de un deceniu, tinerii români au la îndemână debate-ul, o soluție eficientă la una dintre cele mai mari fobii - vorbitul în public, barieră pe care au învins-o marii lideri ai lumii

Ionel Vaduva

Reușita în viață înseamnă a ști să te vinzi eficient. Pentru a stăpâni această artă, este nevoie și de oratorie. Cum însă în sistemul educațional din România este propovăduită transmiterea unidirecțională a informațiilor, adolescenții pleacă de pe băncile școlii cu un handicap: nu-și pot argumenta niciun fel de problemă în public, în mod coerent. De acest aspect ține însă chiar reușita în viață, fie că vorbim de susținerea examenelor orale la bacalaureat și licență, a unui interviu pentru obținerea unui loc de muncă etc. Soluția de redresare a situației este practicarea debate-ului (o formă de dezbatere educațională) practicată în ultimii 14 ani de avocați, magistrați, experți în PR, manageri de mari companii, oameni care au învățat să comunice eficient, zi de zi.
Debate-ul nu costă bani
Tinerii români pot practica acest „sport“ în cadrul cluburilor aflate rețelei Asociației Române de Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR), aflate în 36 de orașe ale țării. Debate-ul este asemănător unui sport deoarece există cluburi, finanțări de care depinde poziționarea în clasamentul campionatelor, reguli stricte de desfășurare a concursurilor, arbitri, învingători și învinși. Față de alte sporturi, practicarea debate-ului nu costă bani, ci necesită doar voința de a acumula un bagaj mare de cunoștiințe generale. Atâta doar că la concursurile naționale și internaționale nu sunt premii în bani, ci doar în faimă. Produsele cele mai cunoscute ale debate-ului sunt marii oamenii politici ai lumii, printre care Bill Clinton, George W. Bush și, nu în ultimul rând, Barack Obama.
Importanța rezultatelor
Despre cei trei oameni de stat din SUA, debateri cu experiență, vorbește cu admirație Victor Drăghicescu, student la drept și instructor în clubul de debate al Facultății de Drept din București. Mai puțin despre Bush, pe care îl consideră „de tristă amintire“. Victor are însă un preferat. El este fascinat de ceea ce reprezintă Barack Obama. „Pe mine, spre exemplu, Obama mă impresionează pentru profunzimea cu care abordează problematici diverse. A învățat să facă un discurs atrăgător. Chiar dacă ai oameni de comunicare în spate, dacă nu ai exercițiu în debate și pasiune pentru politică, precum Obama, nu reușești. Din păcate, mulți dintre tinerii debateri români au potențial dar nu se orientează către acest domeniu. Preferă să reprezinte societatea civilă“, spune tânărul.
Începutul contează
Parcă aflată într-un meci de KP sau Parly cu Victor, colega de discuții, Bianca Dragomir, de 20 de ani, studentă la SNSPA și vicecampioană mondială la debate în 2006, vede problema dintr-un alt unghi. Până să ajungi faimos, trebuie să te apuci de debate și să depășești momentul întrebării: „Am curaj să mă apuc de debate sau nu?“. Sunt tineri cu potențial mare, dar care nu au curaj să intre într-un astfel de club și să-și dezvolte abilitățile. „Trebuie, în primul rând, să vezi ce înseamnă debate, să ai curaj să-ți pui întrebarea dacă vrei să fii pe scenă acolo sus, să le vorbești oamenilor. O documentare scrisă a unui subiect o poate face orice copil de inteligență medie. A o argumenta însă în fața altora, cere practică“, spune Bianca. Ea mai crede că perioada emoțiilor poate fi depășită ușor, cu ajutorul instructorului de debate. Regulile formale se învață și ele, ca în orice joc.

FORMATE
Discuții cu subiect știut dinainte sau nu
În liceele din România se practică formatul de dezbateri Karl Popper (KP). Acest sistem opune două echipe a câte trei vorbitori. „Tema dezbaterii se cunoaște cu mult timp înaintea desfășurării dezbaterii iar accentul cade pe dezvoltarea argumentelor pe baza dovezilor materiale și a informațiilor precise despre subiectul dezbătut“, a declarat Monica Mocanu, președinta ARDOR. În schimb, dezbaterile parlamentare (Parly) au un format extrem de flexibil, în care se înfruntă fie două echipe a câte doi sau trei vorbitori fiecare (în versiunile europene și cea americană, respectiv în versiunea australiană), fie patru echipe a câte doi vorbitori fiecare (în versiunea britanică). Moțiunea (subiectul) pe marginea căreia se dezbate este dezvăluită participanților cu 15 minute înaintea dezbaterii. Acesta este formatul oficial practicat în cadrul programului universitar de dezbateri.