Cărămidă lucitoare, Dă Doamne să iasă soare...

... zicală prezentă mereu pe buzele mele cu 15-20 de ani în urmă. Fericirea se putea citi pe faţa mea atunci când, după o ploaie de vară, Soarele îmi mângâia creştetul capului în timp ce băteam mingea pe maidan. Acum însă, cu fiecare vară ce trece, razele solare se transformă în ucigaşi latenţi, fie din cauza noastră (subţierea stratului de ozon), fie din cauza „vieţii“ tumultoase pe care o trăieşte astrul fără de care nici cea mai insignifiantă formă de viaţă nu ar fi existat vreodată pe Terra.

Şi Soarele „suferă“ de caniculă, nu?

Fiecare „strănut“ al stelei de pe cerul fiecărei zile din viaţa noastră ne arată cât de insignifianţi suntem în acest univers. Dacă în era contemporană, Soarele a mai păţit-o, pe ici, pe colo, cu câte o „viroză“, se pare că o „gripă“ îl paşte pe „Luceafărul de zi“. 2011-2012 va fi o perioadă de „trăire la maximum“, lucru de pe urma căruia nu vom avea decât de suferit. Un simplu „strănut“ de clasă X va trimite către Pământ o încărcătură care va schimba radical viaţa noastră, a tuturor.
Efecte (vezi foto):

Încerc zi de zi să-mi avertizez fiinţa cea mai apropiată mie că ceva grozav urmează să se întâmple cu Soarele, bineînţeles, bazându-mă pe rapoartele celor mai renumiţi oameni de ştiinţă, însă n-am succes. Din păcate, dacă fiinţa de lângă mine nu a reuşit să fie convinsă de cele ce vor urma să se întâmple, sunt sigur că un procentaj uluitor de mare din populaţia Terrei gândeşte la fel.

Luminile Oraşului Veghează Etern

Este seară şi tocmai m-am întors de la farmacie. Lumină pe stradă (artificială, bineînţeles), întreţinută de atotputernicul Volt, lumină în magazine, Volt în casa de marcaj, Volt în producţie, VOLT PESTE TOT. Se întreabă însă scepticii dacă Volt nu ar mai exista un an de zile, ce s-ar mai întâmpla? Dacă un „atac“ plasmatic, un SOLAR FLARE cum spun americanii, ar avea loc în secundele următoare, sutele de milioanele de km dintre Soare şi Pământ ar fi parcurse în câteva zeci de minute. Ar prăji efectiv reţelele de înaltă tensiune şi am cădea cu toţi în bezna nopţii, pleonastic vorbind, atât la propriu, cât şi la figurat (ne-am întoarce automat în peroada preindustrială), fără însă a fi trăit în ea. Fără mâini, fără picioare, muţi şi orbi lângă un tigru înfometat. Restul... tăcere!

Să vorbească „docomentu'“

Dacă nici raportul unor specialişti de renume mondial, din care NASA pare să tragă nişte concluzii îngrijorătoare, nu îi va putea schimba măcar percepţia despre viaţă şi despre cât de important este să trăieşti clipa într-un mod civilizat, celor precum persoana cea mai apropiată mie, atunci vom fi clar sortiţi pieirii. Şi Soarele este doar o problemă. Gândiţi-vă că vă cade în cap o bilă de 10 kg scăpată de pe un bloc cu 10 etaje. Ce s-ar întâmpla dacă ar „ateriza/ameriza“ un pietroi cât un stadion de fotbal la viteze incredibile?

Lectură plăcută Toma Necredincioşilor!

12507 -