marți, 8 decembrie 2009

Românul înainte şi după alegeri - Avram Barbulea

ASEMĂNARE. Citind acest minunat poem, oricine îşi poate da seama de asemănarea dintre românii ţepuiţi şi personajul Avram Barbulea. Altul ţi-o trage, râde de tine şi tu îi mulţumeşti.

„ Sa traiasca arhitectu’ ”
de Ion Pribeagu


Pe strada Toamnei, unde,
Pomii-si scuturau povara,
Locuia o cuconita
Blonda si frumoasa – Clara !

Avea trup de crin si gura
Rosie ca o muscata,
Sanii, doua crizanteme
Si era si maritata.

Sotul ei, Avram Barbulea,
Voiajor prin toata tara ,
Pleca luni de dimineata
Si venea sambata seara.

Astfel ca, in alte zile,
Clara dulce , dragastoasa,
Marti si joi, sa se distreze,
Ma primea pe mine-n casa.

Ii citeam poeme, versuri,
Ma-mbatam de glasul ei,
Ne spuneam povesti, si-n urma
Petreceam, ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele
Ii fusese scris sa sada,
Avea doua-apartamente
Cu balcoanele spre strada.

Jos, in gang, urcai o scara,
Care-asa din construire,
Nu avea alta intrare,
Nu avea alta iesire.

Iar alaturi, statea Sprinta
Cu barbatul sau, Haim Cohn,
Care-aveau tot astfel casa
Si tot astfel de balcon.

Nimeni, nimeni, numai scara
Luminata de un bec,
Ma stia cand vin la Clara,
Mai ales, stia cand plec.

Vremea-si impletea cununa
Si destinul priveghea,
Sa gustam din fericirea
Dragostei, si eu si ea.

Da-ntr-o noapte violenta,
Cand cu draga ma distram,
Se-auzira pasi pe scara
Si ea-mi spune: - Vine Avram !

Ma imbrac in fuga, fulger,
Vinovat ca un borfas
Si deschid in graba usa
Si-mi dau drumu-n balconas.

Doamne,Tu, care scapat-ai
De la jertfa pe Isac,
Fa si-acuma o minune
Si ma-nvata ce sa fac?

Si precaut, fara voie,
Instinctiv, eu fac un salt
Si-ntr-o clipa sunt alaturi,
In balconul celalalt.

Situatia e grava,
Simt in creier un ciclon,
Ce ma fac daca vecinul
Ma gaseste in balcon ?!

Sa sar jos, cu neputinta !
Trotuarul e departe,
Simt in cerebel o lupta
Si pe viata, si pe moarte!

Si de-odata se deschide
Usa-ntr-un moment fatal,
Si-n chenarul ei apare
Sotul Clarei, persona l!

Eu inghet si gura-mi muta
Nici o soapta nu indruga !
Si ridic in semn de spaima
Bratele, in semn de ruga...

Pe cand el, vazandu-mi halul,
Ca sa-mi crute umilinta,
A dedus fara-ndoiala
Ca am fost surprins la Sprinta.

Si intelegand din semne
Ca-i cer mila ca un prost,
Mi-a dat mana sa sar iarasi
In balconu-n care-am fost !

A deschis cu grija usa ,
Nici un zvon sa n-o alarme
Si, cu patos i-a spus Clarei,
Care se facea ca doarme:

- Nu ti-am spus eu, Clara draga,
Cum ca Sprinta-i o stricata ?
Uite de-unde are blana,
Skong, cu care-i imbracata !

Vino-ncoa, poete draga
Si iti jur pe Dumnezeu,
Ca n-o sa ne stie nimeni,
Nici sotia, nici chiar eu !

M-a condus de mana vesel,
Iara eu priveam cuminte,
Trupul Clarei, strans in brate
Cu o ora inainte.

Si cand m-am vazut in strada,
M-am rugat, c-asa mi-e firea,
Sa traiasca arhitectul
Care-a construit cladirea !

Fiindca ce faceam eu daca,
Ma pastea un ghinion,
Si aceasta casa-a Clarei
Avea numai un balcon ?!

Un comentariu:

  1. Felicitari pentru acest blog.
    Site-ul oficial al celui mai mare umorist roman
    Ion Pribeagu
    http://ionpribeagu.blogspot.com/
    va invita sa cititi cateva poezii ale marelui autor.
    Va garantam ca ve-ti muri de ras.
    Tot odata va rugam sa ne lasati si un link cu acest articol pentru a trimite miile de fani ale acestui genial autor la el.
    Abonati-va la acest blog daca doriti.
    Va multumim !!!

    Restul n-are importantã,
    Nici spital, nici ambulantã,
    Stiu c-am stat trei luni jumate,
    Nici pe burtã, nici pe spate,
    De atunci mi-e viata rozã,
    Nici în versuri, nici în prozã,
    Si astept o aventurã,
    Ori cu Haike ori cu Surã.

    RăspundețiȘtergere

Aveți ceva de comentat? Foarte bine, scrieți, că d-aia sunt tastaturile la prețuri bune pe piață.