Lobby-ul sau cum să inflențăm deciziile în favoarea noastră

PRECIZARE. Am decis să public acest articol pe blog, în integralitate şi cu un mesaj netruchiat, editat în mare parte, din respect faţă de cei care mi-au pus la dispoziţie informaţiile necesare realizării sale. Ceea ce a fost dat publicităţii nu corespunde ideii pe care am dorit s-o pun în practică.

MĂȘTI. În România, activitatea de lobby nu este reglementată la nivel legislativ, acest lucru nu împiedică însă manifestarea sa sub diferite forme.

Ionel Văduva
pana.gazetarului@gmail.com

Chiar dacă, în România, se face lobby sub un alt nume (public affairs sau networking politic), cu câteva excepții, nimeni nu recunoaște că întreprinde o astfel de activitate. Poate, cel mult, un lobbist va recunoaşte că apără un principiu sau un punct de vedere în fața instituțiilor statului (advocacy). Motivul principal: acuzele imediate de trafic de influență venite în mare parte din partea politicului. Activitățile de advocacy (și lobby undercover) intră, parțial, în atributiile experților în afaceri corporative sau relații publice și guvernamentale din cadrul companiilor mari. Lobbiștii sunt angajații unor companii de profil sau sunt consultanți ce lucrează pentru anumiți clienți: companii, asociații, sindicate, organizații sau agenții guvernamentale.
Umbrele de protecție
Pentru a nu fi acuzați de trafic de influență, specialiștii se împart în trei tabere. Pe de-o parte, sunt cei care spun că nu avem o legislație care să reglementeze această activitate și care, spun ei, fac orice altceva în afară de lobby. Pe de altă parte, sunt cei care spun că avem legislație și că este nevoie doar de implementarea acesteia. Este vorba de actele normative privind accesul liber și deschis la toate puterile din stat (Legea 52/2003, Legea 544/2001), precum și Articolul 31 din Constituția României. Ei sunt unii dintre cei care fac advocacy. În final, rămân cei care, pur și simplu, fac tot lobby, sub forma public affairs-ului sau networking-ului politic.
Politicul susţine lipsa legislaţiei
Piața lobby-ului din România este total nereglementată din cauza lipsei legislației, spun cei din prima tabără. De asemenea, ei spun că lobbiștii se feresc să recunoscă faptul că practică această meserie, din cauza asocierii cu traficul de influență și grupurile de interese. „La noi este mai ușor și mai vandabil pentru mass-media să definească lobby-ul ca trafic de influență“, a spus Claudiu Săftoiu, manager al companiei de consultanță politică, Capital Promotion. Și Adriana Săftoiu, deputat PNL, este de acord că, în România, nimeni nu declară că face lobby din cauza lipsei actelor normative și a unui cadru clar. Culmea. Lipsa unei legislații în domeniu aparține tot oamenilor politici. Și asta în ciuda faptului că tocmai ei ar fi trebuit să susțină exact legalizarea acestui cadru. „Chiar și Traian Băsescu, la un moment dat, s-a împotrivit ideii de lobby și vorbea de conflictele de interese“, a precizat Adriana Săftoiu.
Lobby pentru advocacy
Sunt voci care spun că legitimarea unei profesii nu se face obligatoriu printr-o lege specială, iar calitatea de lobbist legitimat, ca atare, nu poate conferi automat autoritate profesională, recunoaștere sau acces privilegiat la reprezentanții autorităților. Ei sunt unii dintre cei care practică advocacy și care spun că nu este nevoie de o lege a lobby-ului în România. „Crearea unui mecanism prin care să se accepte influențarea procesului de decizie nu este coerentă cu principiile care stau la baza sistemelor constituționale europene“, se arată într-o comunicare prezentată de Gilda Lazăr, director Afaceri Corporative din cadrul JTI România. Diferența cheie între lobby și advocacy este că advocacy presupune comunicarea directă cu legiuitorul și opinia publică, a unui punct de vedere individual/general/al unei organizații, fără a cere neaparat inițierea unei modificări legislative.

INTERES
Cerința de lobby
De lobby poate avea nevoie oricine, de la o companie sau un grup de companii, până la ONG-uri, sindicate, patronate sau oprice alt tip de organizație. „Inclusiv guvernele pot apela la lobby atunci când doresc să influențeze anumite organisme europene sau mondiale“, spune Cezar Caluschi, fondator al Agenției OSC din România. Este și cazul campaniei lui Traian Băsescu, în momentul în care România avea probleme cu ratificarea tratatului de integrare în UE, în ultimele patru luni ale anului 2006. Atunci, toată agenda politică externă s-a concentrat pe cele patru țări care încă nu ratificaseră tratatul: Germania, Franța, Italia și Marea Britanie. „Ce făcea atunci președintele României? Nu numai că se ducea la președinții omologi sau prim-miniștri, dar se ducea în Parlamentul acelor țări, se întâlnea cu comisiile de politică externă. Făcea lobby“, spune deputata PNL Adriana Săftoiu. Si Corina Vintan mentioaneza ca lobby-ul Romaniei pentru aderarea la UE a fost extrem de consistent la nivel politic dar extrem de slab la nivelul mediei internationale. Tentativa esuata a Romaniei de a face o campanie de imagine in Europa a determinat guvernele europene ulterior sa impuna restrictii severe in ceea ce priveste accesul fortei de munca romane pe piata muncii europene.

CURAJ
„Nu mă feresc să folosesc sintagma ... a face anticameră... “
Lobby-ul sau afacerile publice (public affairs), cum se numește activitatea aceasta în România și în lume, este o componentă a activității de PR, spune Corina Vințan, fondator al firmei LinksAssociates. Managerul companiei românești de public affairs spune despre lobbist că se luptă pentru a câștiga teren în fața decidenților politici și a mass-mediei pentru problemele clienților firmei pe care o reprezintă (companii, cauze, oameni etc.). În cazul său, Corina Vințan dorește să îi situeze pe clienții săi în zona creatorilor de climat si nu în cea a victimelor de climat (lupta unor companii pentru a schimba unele acte normative nefavorabile). Este un demers corect si democratic, este de fapt un dialog in care o parte in final isi impune pozitia. In pluralismul de opinii in care traim este perfect corect sa lupti pentru a cistiga.
Lobby-ul, mai scump decât PR-ul comercial
Serviciile in domeniul lobby-ului sunt mult mai scumpe decat în domeniul PR-ului comercial, pentru că resursa umană cu care se lucrează are o experiență multiplă în relații guvernamentale, relații cu mass-media, are background politic, are conexiuni valoroase. In zona de mass-media lobbistul trebuie să dea dovadă chiar de persuasiune în încercarea de a controla agenda de știri. „Această activitate nu ține de latura ocultismului“, a precizat Corina Vințan. Este vorba de munca de informare a presei si obținere a unei întorsături a unei situații în favoarea unui interes anume (spin doctors).
Afacerist și politician la aceeași masă
Cezar Caluschi, managerul agenției OSC, deține o companie cu obiect de activitate asemănător cu cel al Corinei Vințan. Este vorba de o firmă de facilitare a comunicării oamenilor de afaceri cu mediul politic – networking politic. „OSC este specializată pe partea de comunicare directă, care presupune orice activități și acțiuni prin care putem facilita cea mai bună comunicare între clienți și oamenii politici sau administratia publică“, a precizat Cezar Caluschi. Cele mai utilizate modalități de lucru sunt întâlnirile directe sau organizarea unor evenimente – seminarii, conferinte, mese rotunde – unde clienții și oamenii politici sau din administrație au posibilitatea să se întâlnească și să relaționeze.

Text 3
O lecție de lobby american
Claudiu Săftoiu, director al firmei Capital Promotion, vorbește de munca lobbistului american ca fiind una extraordinar de laborioasă și care implică cooperarea cu foarte multe entități economico-social-politice. Și dă și un exemplu - cel al unui lobbist care promovează brandul național de bere Budweiser.
Cumpărați produse americane
Cum își face treaba un lobbist american din industria berii? În primă instanță se adresează opiniei publice prin intermediul unor dezbateri în mass-media: „Cumpărați produse americane, cumpărați berea X. Ea este fabricată din hameiul pe care îl plantăm la noi acasă, în SUA“. De ce iese lobbistul la rampă cu acest mesaj? S-ar putea întreba consumatorul. De ce este hameiul nostru atât de bun? Atunci lobbistul face următorul pas. Se îndreaptă către academiile de profil. Vorbește cu specialiștii în producţia de hamei și, având și un buget, propune centrului de cercetare respectiv să editeze o carte cu privire la calitățile nemaipomenite ale hameiului american față de alte soiuri din import și care se găsește exclusiv în berea respectivă. În momentul în care un astfel de proiect ajunge la sfârșit, există un adevărat desfășurător, un plan de promovare a brandului de bere pentru care a lucrat. Planul a curpins acele centre de cercetare, articole din ziare și reviste, precum și ratingul unor emisiuni TV calate pe securitatea alimentară. Au fost, de asemenea, angajate sindicatele care lucrează în industria profil și care protejează producția națională. Toate aceste lucruri stârnse de lobbist și date unui politician devin, în mâna celui din urmă, o armă extraodrinară pentru a cere, de pildă, o taxare preferențială a berii în SUA. Lobbistul poate obține în final, pentru industria berii, un amendament sau chiar un proiect de lege pentru promovarea politică a berii. Prin intermediul activităților de lobby, sume mari de bani intră în societate și creează o bază de interes a unui întreg public consumator. „De aici până la decizia politică este doar un pas“, a conchis Claudiu Săftoiu.

AXIOMĂ
Doar în America funcționează lobby-ul
Teama lobbistului român de a fi acuzat de trafic de influență este subliniată și de Bogdan Teodorescu. „În România, nu există nicio firmă care să-și poată asuma, prin contract, faptul că poate face lobby“, este de părere analistul politic. El spune că lobby-ul există doar în spațiul american, acolo unde firmele de profil stabilesc o legătură între alegător și candidat și realizează un anumit schimb de facilități. „Spre exemplu, lobbiștii solicită ajutor unui congressman pentru a susține în Cameră un anumit proiect. În schimb, el va obține suport politic pentru propriile proiecte. Este un tip de construcție care, în România, este neaplicabil“, a declarat sociologul.