joi, 26 aprilie 2012

Micile cooperative agricole nu au succes


În ţara în care se face agricultură pe cont propriu,
Micile cooperative agricole nu au succes
După mai bine de 20 de ani de fărâmiţare a patrimoniului agricol românesc, cooperativele şi asociaţiile de producători de nivel mic şi mediu se lasă încă aşteptate. Vidul legislativ, absenţa camerelor agricole şi munca în interes propriu fac din performanţa de vârf în agricultură o adevărată fata morgana. Cooperativa continuă să rămână un subiect tabu pe meleagurile noastre, şi din cauza traumelor istorice, şi a unei lipse de încredere în viitor. Pentru a-şi fructifica potentialul, fermierii noştri trebuie să se rupă de agricultura de subzistenţă şi să treacă la una de mare productivitate. Destul de greu, suntem de părere, de vreme ce transformarea este greoaie iar mentalităţile înţepenite.
Franţa bate România când vine vorba de eficienţă în asociere
Ţara noastră deţine circa 1.050.000 de exploataţii subvenţionate, conform datelor Ministerului Agriculturii, din care aproape 980.000 sunt parcele mai mici de 10 hectare fiecare. Neproductiv şi necompetitiv în comparaţie cu Franţa, spre exemplu, acolo unde nouă din zece agricultori sunt membri ai unei cooperative. Din cele 680.000 de exploataţii agricole franceze, 90% sunt membre cel putin a unei forme asociative. România, pe de altă parte, se luptă cu o evaziune fiscală majoră în agricultură şi nu duce lipsă de teren arabil nelucrat, în timp ce modelul cooperatist francez aduce profit prin domeniile colectării şi comercializării produselor agricole, precum şi al prelucrării. Şapte sectoare de profil din Franţa reprezinta 94% din activitatile de prelucrare şi procesare a laptelui, abatoarele, producţia de furaje combinate, prelucrarea legumelor şi fructelor, prelucrarea sfeclei de zahăr, activităţile de vinificaţie şi distilare, cât şi activităţile de aprovizionare, servicii diverse, inclusiv în domeniul financiar-bancar.
Gândirea învechită trage în jos potenţialul de dezvoltare
Problema mentalităţii este una foarte importantă. Majoritatea agricultorilor români muncesc pe cont propriu, chiar dacă întâmpină nenumărate greutăţi. Micii fermieri se feresc să se asocieze, îndeosebi cei mai în vârstă, din cauza situaţiilor din trecut. Aceştia nu vor să priceapă că, în momentul în care se asociază, pot beneficia de anumite facilităţi atât la nivelul producţiei, cât şi la accesarea de fonduri. Prin asociere se pot rezolva atât problema productivităţii, cât şi a transportului, a comercializării, a obţinerii de ajutoare băneşti pentru însămânţare, munca pământului, obţinere de fonduri etc. Asocierea i-ar scuti de foarte multe greutăţi pe agricultori, cum ar fi discounturile de care se pot bucura la cumpărarea de seminţe sau îngrăşăminte. Astfel, în momentul în care fac parte dintr-o asociaţie, valoarea comenzii va fi mai mare, automat şi cei de la care vor fi cumpărate acestea vor înregistra destul profit încât să mai lase din preţ. Ori în clipa de faţă, individual vorbind, micii producători sunt la mână transportatorilor şi a celor care le comercializează marfa, aceştia dictând, de fapt, preţurile pieţei. Este dificil să umbli cu mai multe contracte şi o asociere ar fi mult mai recomandată, mai ales la transport unde ar putea fi mai mulţi oameni pe un sigur contract, sunt de părere specialiştii.
Fermierii neaoşi vad o piedică în constituirea cooperativelor agricole şi din obţinerea şi furnizarea de documente pentru a demonstra productivitatea pe care o au. Fără hartiile necesare, agricultorii dovedesc cu greu provenienţa mărfurilor, eludând astfel Fiscul. O parte din vină o au şi comercianţii care, atunci când cumpără de la ţărani, nu o fac în baza facurilor fiscale, astfel aceştia nefiind capabili să dovedească valoarea productivităţii pe care legea o impune pentru a face parte dintr-o asociaţie.
Celelalte ţări UE nu bat pasul pe loc
În Italia, cooperativele agricole sunt dezvoltate în sectoarele de procesare a laptelui (40%), strugurilor (22,1%), urmate de cooperativele de prelucrare a legumelor, de procesare a măslinelor şi alte forme. În Germania, cooperativele se organizează în domenii precum aprovizionare-comercializare, mai exact producţia şi comercializarea laptelui şi a produselor lactate, cooperative pentru comercializarea cărnii şi a produselor din carne, cooperative cu specific viticol, cooperative cu stocare frigorifică, cooperative de exploatare a terenurilor etc. Legislaţia cooperatistă din Spania a fost revizuită prin Legea generală a cooperativelor din 1987, care defineşte ca domenii de activitate următoarele: „achizitionarea şi producerea” corespunzatoare, în scopul obţinerii de produse de origine vegetală şi animală, conservarea, transformarea, distribuirea şi comercializarea produselor ce provin din activitatea cooperativei, achiziţionarea, lotizarea şi ameliorarea terenurilor destinate activităţilor agricole.

cooperative      camere agricole            UE       mentalitati         CAP    performanta in agricultura